Probleme și verdict

Cred că am petrecut peste 2 ore din 11 încercând să îl înving pe extraterestrul Zoda în bătălia finală. Acest fapt nu se datorează unei dificultăți excesive, ci mai degrabă sistemului aleatoriu de detecție a loviturilor: au fost momente când pur și simplu loviturile treceau prin monstru și nu îmi permiteau să realizez vreun fel de progrese.

Mai mult, mi s-a întâmplat de vreo două ori să nu îmi dau seama ce trebuie să fac mai exact, tocmai din cauza faptului că NPC-urile oferă explicații neclare și subiective. Spre exemplu, o vrăjitoare mi-a cerut să îi aduc globul de cristal pe care l-a pierdut pe fundul unui lac din cimitir. Pentru a îndeplini misiunea, a trebuit să intru într-un nivel secret plin cu lilieci și mumii. Însă acest nivel era plin cu ieșiri capcană, aflate de multe ori exact în aceeași cameră.

Calea spre globul de cristal se afla de fapt în crăpătura unui perete care putea fi exploatată pentru a merge mai departe. Însă nu aș fi aflat asta dacă nu aș fi apelat la un walkthrough de pe YouTube. M-am învârtit mult și bine în aceleași camere, am încercat toate intrările și ieșirile, doar pentru a ajunge de fiecare dată la prima cameră din dungeon – ceea ce poate deveni frustrant, mai ales atunci când vorbim despre un joc lansat înainte de era internetului.

Mai mult, Star Tropics are o creștere disproporționată și nedreaptă atunci când vine vorba de gradul de dificultate. Nivelurile din nava extratereștrilor sunt de-a dreptul nemiloase și marcate de capcane absurde. Pur și simplu trebuie să memorezi întregul labirint (ceea ce presupune 30-40 de eșecuri și ecrane de „Game Over”) pentru a putea progresa. Aici am apelat fără niciun fel de regret la funcțiile de emulator și am salvat fiecare mic pas pe care l-am făcut în direcția bună – ceea ce a redus semnificativ gradul de distracție și a transformat experiența în ceva mecanic.

Totuși să nu uităm că înainte de popularizarea internetului au existat reviste de tip „Nintendo Power” care conțineau hărți complete și indicii care să-i ajute pe jucători să rezolve anumite puzzle-uri. Înainte oamenii nu se așteptau să termine jocurile în 2 ore și probabil că nici nu și-ar fi dorit asta, din motive care țin de costuri și gradul redus de rejucabilitate.

Nu sunt sigur dacă aș recomanda Star Tropics vreunuia dintre prietenii mei, pentru că majoritatea tind să prefere titlurile moderne, unde există grade de dificultate care pot fi schimbate, puncte de salvare (checkpoints) și tutoriale care să explice fiecare mic pas.

Pe YouTube se pot găsi filmări unde jucători din toată lumea termină jocul în 2 ore, dar cunosc fiecare detaliu și secret de gameplay. Eu m-am chinuit peste 11 ore să ajung la același rezultat, am avut nevoie de ghiduri în anumite situații și probabil că nu aș fi terminat jocul fără YouTube și GameFAQs.

Dar dacă există cineva care se bucură de aventura rudimentară din primul The Legend of Zelda, atunci sigur îi va plăcea la nebunie să exploreze insulele din Pacific în căutarea unui unchi arheolog numit după Indiana Jones. De fapt, există câteva elemente grafice asemănătoare între cele două jocuri (inimile și meniul principal arată identic) ceea ce dezvăluie și mai tare amprenta pe care Nintendo și-a lăsat-o asupra jocului.

În cele din urmă, Star Tropics a fost distracția mea pe parcursul a 2 zile cât am fost bolnav și nu m-aș fi putut concentra pentru a îndeplini sarcini mai complexe. M-a ajutat să descopăr o poveste nouă și să iau parte la o aventură inedită și rareori mi s-a mai întâmplat să îmi doresc atât de tare să ajung la finalul poveștii doar pentru a elucida toate misterele. În fond, l-am ales în perioada când puteam juca gratuit Splatoon 2 în modul multiplayer, ceea ce spune multe.

7.5

+ Poveste surprinzător de captivantă și bogată în elemente culturale, dar care nu se ia prea în serios.

+ O oarecare diversitate în elementele de gameplay care combină explorarea cu elementele din dungeon-uri.

+ Mecanici ingenioase pentru perioada când jocul a fost lansat și limitările tehnice de care are parte.

+ Un final meritoriu, care chiar răsplătește jucătorul pentru eforturile depuse.

– Muzică repetitivă, care provoacă dureri de cap după un anumit timp.

– Elemente prea criptice și niveluri care nu pot fi trecute fără ore de experimentat sau indicii din alte părți.

– Dificultate care crește disproporționat și prea abrupt în ultimul capitol.

Producător: R&D3 Labs/Nintendo

Distribuitor: Nintendo

Testat pe: Nintendo Switch

Disponibil pe: NES, Nintendo Wii, Nintendo Switch