În mintea mea, aceasta este povestea care se derulează atunci când mă gândesc la conceptul de Super Mario Kart. În realitate, jocul a fost inspirat de succesul F-Zero (un titlu de curse care a fost lansat odată cu SNES-ul) și este o încercare de a extinde universul Super Mario. Mai mult, este o modalitate inteligentă de a extinde oferta de divertisment în doi, fiind disponibile trei moduri diferite de a concura cu unul dintre prietenii tăi.

Totuși, din punct de vedere teoretic, Super Mario Kart ar fi trebuit să fie un eșec. Sigur, oferă posibilitatea de a pune în acțiune opt dintre personajele universului Super Mario Bros, evocă o parte dintre nivelurile și tematicile Super Mario World și dispune de potențialul de a-i satisface pe fanii înrăiți ai jocurilor Nintendo. Dar într-o lume unde există un joc de curse ultra-rapid cu tematici futuriste precum F-Zero, iar concurența vine la înaintare cu titluri mult mai mature precum Road Rash și OutRun, cum poate un concept atât de infantil să se bucure de succes?

Ei bine, programatorii de la Nintendo au știut exact cum să-i facă pe adulți să îmbrățișeze coloratul univers cursier al lui Mario, în ciuda publicității răutăcioase pe care concurența a lansat-o. În primul rând, Super Mario Kart nu este un simplu joc de curse unde unicul scop este acela de a parcurge circuite întregi și de a trece primul linia de sosire. Mecanica de joc este îmbunătățită de un sistem de upgrade-uri și de o serie de capcane pe care jucătorul pe poate folosi (sau în care poate cădea). Cursele iau forma unui turneu bazat pe cumularea de puncte. Și, în final, recompensele sunt oferite jucătorilor răbdători care reușesc să câștige toate turneele pentru a debloca tot conținutul ascuns.

La suprafață, Super Mario Kart oferă două moduri principale de joc (single player și multiplayer) și două grade de dificultate (50cc și 100cc, diferența principală fiind dată de viteza de deplasare a vehiculului). În profunzime, modul single player oferă posibilitatea de a exersa traseele existente sau de a concura în turnee pentru câștigarea cupelor care deblochează conținut suplimentar (spoiler: există și o a treia viteză/variantă de dificultate, de 150 cc). În plus, modul multiplayer extinde posibilitățile deja existente printr-un mod de duel care implică o bătălie între karturi.

Iar pentru a explica acest concept de bătălie, este important să vorbim despre elementul unic pe care Super Mario Kart îl aduce jocurilor de curse: posibilitatea de a cumula obiecte care îi deranjează și îi încurcă pe adversari. Printre bonusurile de viteză care pot fi adunate pe traseu (printre care se numără ciuperca roșie, steaua și pana din Super Mario Bros) se găsesc și mici șicane care schimbă radical dinamica întrecerilor. Mă refer la coji de banană care îi încetinesc pe adversari, la carapace care sunt folosite pe post de proiectile, la fantome care le fură obiectele celorlalți și la tunete care au un efect devastator asupra vitezei competitorilor.

În același timp, șoferii conduși de către inteligența artificială a jocului dispun de trucuri murdare speciale, specifice fiecărui personaj: Mario și Luigi pot deveni imuni la atacuri pentru o scurtă perioadă de timp, Prințesa și Toad pot lăsa pe traseu ciuperci otrăvite care te micșorează preț de câteva secunde (fiind supus riscului de a fi turtit de roțile karturilor adverse), Yoshi își arată caracteristicile de reptilă ovipară prin intermediul ouălor colorate care te fac să te învârți pe loc, Bowser lansează proiectile de foc, Koopa folosește atacuri bazate pe aruncarea de carapace, iar Kong ne reamintește că o coajă de banană este biodegradabilă și poate fi aruncată peste umăr fără nicio problemă (evident, interacțiunea cu acest obiect cauzează probleme pentru jucător).

În plus, faptul că fiecare personaj are particularități și caracteristici distincte este cea mai mare calitate a jocului Super Mario Kart. Nu este doar o decizie înțeleaptă din perspectiva fanilor care vor fi dornici să joace alături de toate personajele preferate din universul Nintendo, ci și o extindere inteligentă a tacticilor disponibile în timpul curselor. Pe scurt, alegând un personaj, vei ști exact care dintre atacuri este scos din schemă și nu te mai poate lovi. Dacă joci cu Bowser, poți fi sigur că nu vor mai exista flăcări de evitat pe traseu și dacă îl alegi pe Yoshi, nu vei mai vedea ouă pe circuit. În funcție de stilul de joc al fiecăruia, pot fi abordate diverse strategii care să maximizeze șansa de succes.

Un alt aspect interesant este abordarea capitalistă asupra vitezei de deplasare: pe scurt, monedele adunate pe parcurs cresc viteza de deplasare a kartului. Iar ciocnirile sau derapajele care produc accidente grave sau ieșiri de pe traseu vor reduce numărul de monede. Este un sistem atât de simplu și cumva logic: normal că un șofer care adună mai mulți bani are un vehicul mai rapid, nu? Și accidentele sunt costisitoare, viteza de deplasare este redusă proporțional. Ați vrut realism? Nintendo ne-a oferit cea mai crudă și sinceră metaforă a realității.

Toate karturile sunt (aproximativ) egale în viteză la pornire, dar devin mai mult sau mai puțin performante în funcție de numărul de monede pe care îl strâng pe parcurs. Iată o afirmație pe baza căreia puteți cugeta pentru următoarele 10 minute.