Super Mario World pe SNES Classic Mini

Super Mario World este unul dintre puținele jocuri despre care pot să afirm oricând că este o capodoperă. L-am descoperit mult mai târziu decât colegii mei de generație născuți în state vestice, dar l-am apreciat cel puțin la fel de mult ca ei. Mecanica de joc, grafica, muzica, diversitatea de niveluri și inamici, designul lumilor, existența unor modalități diferite de a termina nivelurile – toate aceste elemente sunt o demonstrație tehnologică din partea Nintendo și un mod de a încuraja dezvoltatorii parteneri să profite de avantajele noului sistem pe 16 biți. În același timp, calitatea emulației este excelentă pe SNES Classic Mini: nu există momente când experiența pare lipsită de autenticitate, sunt prezente până și micile scăderi de framerate atunci când ecranul se aglomerează cu inamici, iar întreruperile pentru salvare sau derulare înapoi sunt dictate doar de către jucător prin apăsarea butonului ”Reset” de pe consolă.

Din punct de vedere tehnic și conceptual, este ca și cum dezvoltatorul nipon a preluat cele mai bune elemente din toate celelalte jocuri lansate până atunci, a făcut niște adăugiri proaspete care oferă jocului o identitate proprie și le-a demonstrat tuturor partenerilor dezvoltatori de software cum se face și care va fi etalonul pentru viitoarea generație de divertisment interactiv pixelat.

Super Mario World este mult mai mare și mai complex decât toate celelalte titluri din serie pe care Nintendo le-a lansat pe NES sau Gameboy. Este și normal, întrucât dimensiunea jocului a crescut de la 32 KB la aproximativ 512 KB. Îmbunătățirea nu s-a materializat doar în elemente grafice și sunete polifonice, ci și în numărul de niveluri și ecrane incluse de fiecare stagiu.

Totuși trebuie menționat faptul că acest titlu cu numărul patru nu preia în totalitate moștenirea jocurilor anterioare din serie: spre deosebire de Super Mario Bros 3, acum nu mai există posibilitatea de a purta diferite constume și de a stoca toate obiectele colectate (ciuperci, flori, stele de invincibilitate și toate celelalte puteri speciale) într-un inventar. Prin comparație cu jocul secund (o ciudățenie pentru serie și un titlu care inițial a avut o altă identitate), nu pot fi selectate mai multe personaje cu puteri speciale diferite și nu toți inamicii pot fi folosiți pe post de proiectile (în special țestoasele). Dar în spiritul originalului, jucătorul se bucură de toate obiectele speciale care au consacrat seria (ciupercile, steaua, sistemul de monede, floarea de foc, steagurile de la sfârșitul nivelurilor și un sistem asemănător de warp zones).

Super Mario World este un clasic actualizat distins prin intermediul pelerinei de super erou pe care protagonistul instalator o poartă pentru a zbura (de data aceasta au interpretat adjectivul ”Super” la propriu), dar și prin debutul lui Yoshi, dinozaurul mâncător de țestoase, plante, pitici maronii și tot ceea ce-i iese în cale.

Dacă pelerina este o combinație interesantă dintre costumul de raton (sau Tanooki) din Super Mario Bros 3 și aripa P (P-wingul cu ajutorul căruia Mario poate zbura peste niveluri întregi fără a înfrunta inamicii), atunci Yoshi este cu adevărat ceva unic. Cu siguranță programatorii de la Nintendo s-au inspirat din seria Adventure Island de pe NES, unde protagonistul aruncător de ciocane putea călări diverși dinozauri cu puteri speciale – dar implementarea este cea care contează și oferă noului titlu o identitate proprie.

Acum simpaticul instalator italian poate folosi pelerina să zboare, să planeze, să își controleze și atenueze aterizările și să lovească orizonal (la fel ca în cazul cozii de raton). Floarea de foc nu a dispărut din mecanica de joc și încă reprezintă singura modalitate de a lansa atacuri de la distanță, dar stilul dinamic din Super Mario World nu oferă prea multe situații unde proiectilele incandescente sunt utile. De cele mai multe ori este preferabilă pelerina, în mare parte pentru că progresul de bazează pe sărituri și avantajele de control sunt mai importante decât atacurile de la distanță.

Yoshi nu este doar un mijloc prin care Mario își atinge scopurile mai ușor, ci un ajutor de nădejde implicat în povestea jocului: locul de desfășurare a acțiunii se numește Dinosaur Land, este populat de dinozauri de 4 culori diferite și scopul misiunii nu este doar acela de salva prințesa, ci și de a elibera tărâmurile de tirania lui Bowser. Prin urmare, instalatorul devine pentru prima dată un erou mai nobil, care îndeplinește o agendă politică de independență și autonomie în timp ce își eliberează iubita din ghearele țestosului malefic.

Adăugarea simpaticului companion îi oferă lui Mario posibilitatea de a sări mai mult (există chiar o manevră de dublă săritură prin detașarea de Yoshi), de a strivi decisive inamicii pe care sare, de a lansa proiectile de foc rezultate din îngurgitarea țestoaselor și de a zbura pe distanțe scurte în anumite momente. În termini ceva mai cinici, dinozaurul poate fi un prim scut de apărare, pentru că protagonistul călăreț trebuie să-și piardă companionul înainte de a putea fi afectat de contactul cu inamicii.

Pe parcursul celor 8 lumi, Super Mario World introduce noi tipuri de niveluri și mecanici de joc.

Pentru prima dată, Mario este provocat să găsească ieșirea din case bântuite (Ghost Houses). Conceptul implică niveluri repetitive care conțin un mic secret care trebuie identificat și exploatat pentru a putea progresa. Mai mult, inamicii fantomă din acceste locuri nu sunt afectați de atacuri, iar Yoshi este atât de speriat de aceste locuri încât rămâne la ieșire.

În plus, sunt introduse niveluri secrete care deblochează accesul la întrerupătoarele pentru blocuri colorate (switches). De fiecare dată când Mario accesează aceste zone și comută întrerupătoarele, niveluri viitoare și anterioare primesc noi dimensiuni și posibilități care pot fi explorate. Și cum aproximativ jumătate dintre stagiile din joc dispun de o ieșire secretă care deblochează accesul la alte niveluri, gradul de reîntoarcere și rejucare (backtracking) este încurajat.

Fiecare nivel poate fi jucat și rejucat de oricâte ori este necesar pentru a învăța mecanicile, pentru a obține resursele (puteri speciale, vieți suplimentare sau Yoshi) și pentru a descoperi secretele. Excepție fac doar castelele unde se găsesc minionii lui Bowser, întrucât înfrângerea acestor mini-boși implică demolarea structurii. În același timp, există numeroase scurtături ascunse care țin locul warp zone-urilor din primele două jocuri din serie și fluierului fermecat din cel de-al treilea. Dacă vrei să ajungi la castelul lui Bowser în cel mai scurt timp posibil pentru a finaliza jocul rapid, atunci ți se oferă această șansă. Însă dacă scopul tău implică parcurgerea fiecărei regiuni și experimentarea tuturor elementelor adăugate de către Shigeru Miyamoto și echipa (se zvonește că doar 16 persoane au lucrat la joc, într-o perioadă de 3 ani), atunci te poți aștepta lejer la 10 ore pline de distracție și provocări.

Evident, au fost preluate toate elementele de design al nivelurilor din titlurile anterioare ale seriei: încă există niveluri în subteran, porțiuni unde acțiunea se desfășoară sub apă, castele întunecate și momente unde regulile stabilite anterior sunt sfidate în mod intenționat pentru a prezenta o nouă provocare. Există un nivel unde succesiunea este determinată de timpul petrecut și numărul de monede colectate, existând în total peste 8 posibilități de a ajunge la final. Însuși castelul lui Bowser oferă posibilitatea de a alege dintre 8 provocări, fiind obligatorie finalizarea a oricare două dintre ele pentru a intra în confruntarea finală.

Mario încă poate să sară pe arcuri, să escaladeze vrejuri, să sară pe ghiulele de tun și să alterneze între puteri speciale în timpul nivelului (acum s-a introdus un sistem de căsuță de rezervă care ține locul inventarului din cel de-al treilea joc). Dar mecanicile au fost îmbunătățite și controlul este mai fluid și intuitive ca niciodată. În Super Mario World este mult mai simplu să profiți de succesiuni de inamici pentru a zbura de-a lungul nivelurilor fiind lansat de zdrobirea lor (oricât de meschin ar suna, este foarte distractiv).