Vlad: Să zicem… Hai totuși să începem un campionat la nivelul cel mai accesibil de dificultate. Vrei să joci tu primul meci?

Flavius: Nu, cred că ar fi mai bine ca eu să îți completez observațiile. Cine știe, poate că mă gândesc la idei care ție nu ți-ar fi trecut prin minte!

Vlad: Bine, fie. Ai totuși grijă să nu folosești la fel de multă romgleză ca în articolele tale. Discuția noastră este înregistrată și vreau să o transcriu în articol întocmai, pentru un aspect autentic!

Flavius: Chiar trebuie să fii răutăcios? Poate că nu am folosit mereu cuvintele recunoscute de Academia Română și am lăsat termenii de specialitate din engleză în anumite contexte… dar amândoi putem fi de acord că ideea de bază se înțelege și ne adresăm unui public care știe foarte bine despre ce este vorba.

Vlad: Da, dar cred că ai fi putut să mai aloci 5 minute pentru a face mici corecturi. Nu vreau să mă transform într-un fel de George Pruteanu, dar există echivalente în limba română pentru mulți termeni.

Flavius: Înțeleg ce spui și poate că ai dreptate. Dar totuși cred că vei ajunge să gândești ca mine atunci când îți va veni rândul să devii soț, tată și angajat. Nu spun că nu aș putea să îmi organizez mai bine sau mai clar ideile, însă uneori este important să putem privi în ansamblu și să acceptăm faptul că nu vom reuși să producem ceva care va mulțumi pe toată lumea. Crede-mă, sunt obișnuit să lucrez sub presiune și știu că textele cele mai bune sunt cele care nu au fost vreodată scrise sau publicate. Suntem mereu supuși unor factori externi pe care nu-i putem controla și dacă alegerea este între a cizela ceva până când devine perfect și a produce un volum mai mare care acoperă mai bine cererea existentă sau dorința continuă de a crea, atunci trebuie mereu să avem în vedere timpul limitat de care dispunem. Calitatea bate cantitatea, dar nisipul din clepsidră se scurge mai repede decât putem noi să ne realizăm planurile.

Vlad: Ești foarte profund astăzi. Dar tot cred că, dacă mi-ai permite, aș putea să-ți fac mici corecturi la articole.

Flavius (râzând): Lasă-le așa cum sunt și nu mai fi răutăcios! Cu timpul vei înțelege mai bine la ce mă refer.

Vlad: Bine, atunci hai să jucăm… ceea ce presupune ca eu să apăs pe butoane și tu să oferi sfaturi și comentarii. Ești pregătit?

Flavius: Pentru asta sunt aici!

Vlad: Iată-l pe primul adversar – Gabby Jay, un francez aflat la vârsta pensionării și care nici măcar nu are nume francofon! Dacă ar fi să folosesc abordarea ta profundă de astăzi, aș spune că lupta din ring este o metaforă pentru conflictul inter-generațional de pe piața muncii. O încleștare între proaspătul absolvent plin de energie și bătrânul experimentat care încă mai crede că are ceva de arătat!

Flavius: Sau, dacă te referi strict la box și la contextul din joc, ar putea fi un simbol despre pasarea torței către un luptător mai tânăr!

Vlad: Să știi că nu m-aș fi gândit la asta. Un fel de luptă între Joe Frazier și Mike Tyson, nu-i așa?

Flavius: Poți să o numești cum vrei, deși asta ar presupune ca lupta să se termine în 30 de secunde peintr-un knock-out. Dar hai să vedem dacă-l putem învinge!

Vlad: Încă de la prima ediție pentru NES, care l-a inclus pe Mike Tyson ca adversar final, Punch-Out! s-a bazat pe dezvoltarea unor reflexe rapide și memorarea de mișcări și manevre. Nu știu cât de bun sunt în a reacționa instant la loviturile lui, dar te voi ruga să fii atent la orice detalii crezi că sunt relevante.

Flavius: Mă bucur că includem și câteva detalii despre original, cred că paralela ne ajută să înțelegem mai bine despre ce tip de joc vorbim.

Vlad: În esență, Super Punch-Out! pare să fie o adaptare tehnologică a originalului: grafica a fost îmbunătățită, sunetul și muzica au primit tratamentul chipului SNES, iar mecanica și controlul prezintă asemănări izbitoare. Este un joc tactic în care trebuie să speculezi momentul și să ataci atunci când ți se oferă o deschidere, dar și o provocare de a învăța să eviți atacurile adversarului.

Flavius: Ai avut ocazia de a juca și originalul?

Vlad: Cred că l-am testat pe un emulator și am petrecut ceva timp privindu-i pe alții cum îl joacă (în special pe Mike Matei, prietenul lui Angry Video Game Nerd). Dar în copilăria mea nu-mi amintesc să fi auzit despre un astfel de joc pentru Terminator 2, clona de Famicom de care am avut parte.