REVIEW: This War of Mine

Una dintre cele mai grele amintiri pe care le port în suflet este momentul în care am găsit-o pe mama plângând, am întrebat-o ce s-a întâmplat și mi-a spus că nu are ce să-i dea de mâncare surorii mele mai mici. Ne-am luptat atunci cu soarta și am izbăvit. Sau cel puțin așa credeam. Războiul ăsta nenorocit mi-a arătat că poate fi mult mai rău. Armata și separatiștii sunt toți o apă și-un pământ, în timp ce civilii mor între ruine, împușcați, de frică, de foame, în urma unor simple răceli sau zgârieturi. Criminalitatea a crescut la cote alarmante… Oare de ce vorbesc ca la televizor când ce se întâmplă acum nu are legătură cu nimic din ce am trăit sau văzut… violuri, crime, tâlhării și alte fapte pe care odată le-aș fi condamnat cu tărie, adevărate mârșăvii, au ajuns să facă parte din viața noastră de zi cu zi. Îmi e frică că o să ajungă să-mi pară normale. Vecini de-o viață se fură și se ceartă pentru o bucată de pâine. Mamele au ajuns să… Nu, nu mă pot gândi la asta. Le înțeleg însă pornirile, acțiunile, mă uit la prietenii cu care locuiesc și știu foarte bine prin ce trec, văd cum mișcările lor devin mai nesigure pe zi ce trece, sunt trași la față, mereu obosiți. Am un gol în stomac de fiecare dată când îi privesc, nu de foame… deși… și de foame.

Am ajuns să mă urăsc. Nu sunt bun de nimic. Da, știu ceva psihologie și sociologie, știu să depanez și să folosesc calculatoare și să joc. Abilități de prisos în situația dată. Marin este mecanic și poate repara orice. Inginerește prin casă și ne ajută pe toți. Bruno știe cum să facă de mâncare din nimic. Fetele au grijă ca totul să fie curat, dar și de noi, atât din punct de vedere medical, cât și din punct de vedere mintal. Am decis că cel mai bun lucru pe care-l pot face este să ies noaptea – ziua e imposibil din cauza lunetiștilor – și să caut de mâncare printre ruinele orașului. Nu mă mai pot uita la ei cum flămânzesc. Nu mai pot oricum să stau închis în casă. Trebuie să fac ceva. Orice. Avem nevoie și de medicamente, de cuie, de unelte, de scânduri, de lemne pentru foc, poate am noroc și găsesc și ceva arme. Nu sper la un pistol, dar măcar un topor, un cuțit mai mare, ceva. Presimt că în scurt timp o să trebuiască să apărăm puținul pe care-l avem. Un gând groaznic, care nu mă lasă să dorm noaptea. O să încerce să mă oprească, e prea periculos afară, dar nu mă mai suport. Sunt oricum singurul, cică norocos, care nu are familia prinsă în acest coșmar. Dacă e nevoie, plec fără să mă vadă.

În primele nopți a fost mai ușor decât credeam, am găsit multe lucruri folositoare și am început să mă simt mai bine. În sfârșit îmi ajutam prietenii. Nu m-au oprit când le-am spus ce vreau să fac și mă deranjează, mă deranjează până și faptul că mă deranjează și că mă gândesc la astfel de prostii. După ce am inspectat și curățat împrejurimile, a început să devină mai greu și să-mi fie frică. Unele zone ale orașului sunt foarte periculoase, iar oamenii au luat-o razna. Am rămas însă fără pic de mâncare în casă și sunt disperat. Într-o vilă pe jumătate dărâmată am găsit doi bătrânei. Inițial am crezut că e părăsită. M-am furișat să văd din ce trăiesc, cum de mai trăiesc(?), ce gânduri mizere, și am descoperit că la subsol aveau o afumătoare. Am luat cât am putut și m-am întors acasă… Am ajuns tâlharul pe care mai ieri îl huleam și mă mint, ca să pot trăi, cum că tinerii sunt mai importanți decât bătrânii.

Nopțile au devenit din ce în ce mai reci și trebuie să facem focul pentru a ne încălzi. O altă amintire însemnată cu fier roșu în faldurile memoriei îmi dă târcoale. Când eram mic, nu am înțeles de ce mama a plâns după ce a vândut o parte din cărțile bibliotecii noastre supraîncărcate. Apoi altele și altele. În timp, însă, am început să descifrez ce era în sufletul ei și parcă de fiecare dată când amintirea revine în prin plan mă lovește mai tare. Am ajuns să ardem puținele cărți pe care le avem în casă și-mi pare cel mai groaznic lucru pe care a trebuit să-l fac vreodată… mobila care nu ne mai trebuia e scrum demult. Ies nopțile din ce în ce mai des și găsesc din ce în ce mai puține lucruri folositoare. Zăpada a blocat jumătate de oraș. E periculos, dar nu-mi mai pasă.

Acum câteva zile am decis să trec pe la biserică, nu e nimic de luat de acolo și nici nu sunt o persoană religioasă, deși, de săptămâni, am ajuns să mă rog în fiecare noapte. Biserica este însă locul în care mai afli una alta despre ce se întâmplă, iar preotul are puterea incredibilă de a-ți reda un pic din umanitatea pierdută. Ca niciodată, intrarea era blocată și a trebuit să mă urc pe niște schele pentru a ajunge înăuntru. Era liniște, prea liniște. Se auzeau câteva șușoteli, dar nu puteam distinge locul din care veneau. Câțiva pași mai încolo am început să deprind cuvintele rostite. Clădirile de acest tip sunt proiectate special pentru a transmite sunetele, vocile. Unul dintre bărbați se plângea că preotul a opus mai multă rezistență decât credea și că e rănit, în timp ce celălalt îl dojenea și-i spunea că aproape a terminat de cercetat zona, că o să plece în curând. Aveam flăcări și lacrimi în ochi. Am așteptat ca unul dintre ei să dispară în criptă și m-am apropiat de celălalt. M-am bucurat că era cel rănit și… A fost mult mai ușor decât îmi imaginam, aveam un topor la mine. I-am luat pistolul din mână și țigările din buzunar și am fugit, plângând, pe unde venisem. Măcar acum o să fim în siguranță, îmi spuneam, iar Arica o să se bucure de țigări. Nu mai pot dormi deloc, nu imaginea sângelui e cea care mă ține treaz, ci sunetul ca de gândac strivit, ca de carapace care cedează și pârâie, lăsând locul moalelui de dedesubt. Mă gândesc din ce în ce mai des să mă sinucid.

27 Comentarii

  • ncv
    Publicat decembrie 23, 2014 8:43 am 0Likes

    Dacă drama clădește într-adevăr personalitatea… Mulțumesc 11 bit studios!

    • Aidan (dintr-un loc indepartat)
      Publicat decembrie 23, 2014 9:43 am 0Likes

      ‘War always happens at somebody’s doorstep’…Nimic mai adevarat. Imi doresc sa fiu ferit de necesitatea de a intelege pe deplin experientele din TWoM. Excelent review. Excelenta concluzie in casuta tehnica, ncv.

      Cumva, nu vreau sa il mai joc acum — si trebuie sa iti multumesc pentru asta. Starea mea interioara din aceasta perioada nu imi permite aceasta experienta.

    • ncv
      Publicat decembrie 23, 2014 9:55 am 0Likes

      multumesc.
      daca ai o fire depresiva si griul de afara te apasa… mai bine nu.

    • FLLEN
      Publicat februarie 7, 2015 5:53 pm 0Likes

      Fain review baieti,imi amintesc cu drag cand era LEVEL in viata si imi doream sa fieu si eu ca voi :3

    • ncv
      Publicat februarie 9, 2015 11:44 am 0Likes

      multumim!

  • valentinopolus
    Publicat decembrie 23, 2014 1:15 pm 0Likes

    Mersi ncv. Jocul o sa-l incerc neaparat. E bine ca se mai fac si dinastea. Chiar ma gandeam anu asta ca as juca ceva de genu. Opus razboiului cu pac-pac american din COD pe care nu-l mai inghit demult.

    Cred ca jocurile bune au puterea sa redea realitatile anumitor evenimente mai mult decat un film sau chiar carte.
    Merita sa dai banii pe astfel de jocuri si sa sprijini studiourile mai mici.

    Un review excelent.

    • ncv
      Publicat decembrie 23, 2014 1:49 pm 0Likes

      jocurile serioase pot avea un impact psihologic mult mai puternic decat filmele dar din pacate, pentru moment, sunt prea putine…
      e la reducere (15%) pe Steam – 17$.

    • Radu
      Publicat decembrie 23, 2014 2:13 pm 0Likes

      recomand si spec ops the line, gameplay-ul e cam mediocru, dar povestea e… uau

    • Aidan
      Publicat decembrie 23, 2014 2:18 pm 0Likes

      Da, sustin recomandarea 🙂

    • Licaon_Kter
      Publicat decembrie 23, 2014 4:38 pm 0Likes

      +1 SpecOps The Line

  • Bethrezen
    Publicat decembrie 23, 2014 1:33 pm 0Likes

    Auzisem de acest joc si eram curios, dar nu stiu daca era suficient incat sa-l incerc. Acest articol m-a convins sa-l adaug in „wishlist”-ul meu. Multumesc Nivelul 2!

  • Sombrero Apocalypse
    Publicat ianuarie 6, 2015 9:27 am 0Likes

    Jesus Christ articolul imi aminteste asa de mult de cum ma chinuiam eu sa leg o poveste din intamplarile petrecute prin apocalypsa de zambies in day Z cand inca era mod de Arma2. E superb si sfarsitul m-a lasat cu gura pana la pamant, si chiar daca oarecum stiam de joc nu imi trecea prin gand ca poate fi asa de puternic si ma uimeste cat de mult poate transmite un joc care cateodata poate fi mai vast in feelings decat o carte, asa ca I’m up to crying again like I did with to the moon, thankies ncv.

    • ncv
      Publicat ianuarie 6, 2015 2:19 pm 0Likes

      multumesc si eu.

  • CIP
    Publicat ianuarie 7, 2015 6:21 pm 0Likes

    Dacă tot ai poveste faină de spus de ce mama mă-sii o arzi în 2D? Apoi să ai la cerinţe (conform Steam) Intel Dual Core 2.4 pentru un joc 2D? Jezzz

    • ncv
      Publicat ianuarie 7, 2015 8:42 pm 0Likes

      Un 3D ar fi distrus atmosfera si ar fi fost un mediu mult mai greu de controlat. Nici macar maestrii de la Naughty Dog nu cred ca ar fi scos-o la capat in acest context in 3D.
      In loc sa te fii gandit la ce se intampla te-ai fi gandit ca nu-ti place nu stiu ce textura sau ca de ce nu poti ajunge pe nu stiu ce platforma.
      2D-ul e alegerea perfecta in acest caz.

      Comentariul tau este atat de deplasat in situatia data incat ma aptin cu greu sa nu te trimit si eu la randul meu de unde ai venit asa cum ai facut-o tu cu producatorii in comentariul tau. Ce mama ma-sii? Un joc nu mai e bun daca nu e in 3D?

      In ce privesc cerintele…
      Un Intel Core 2 Duo E6750 Prozessor Box (Sockel 775, 2,6GHz, 1,3MHz FSB, 65nm, 4MB L2-Cache) poate fi gasit si la 11 euro la mana a 2-a.

      Core 2 Duo la 2.4 nu mai inseamna nimic astazi, daca te duci si cumperi cel mai ieftin calculator dintr-un supermarket toate sansele sunt ca procesorul sa fie mai puternic decat cel de mai sus. Jocul va rula oricum si pe procesoare mai vechi dar 11 bit studios este o companie mica si nu-si permite sa aiba plangeri pe acest palier. Au pus minimum requirements acolo tocmai pentru a fi siguri ca nu nemultumesc pe nimeni.

      Un 9600GT este undeva la 30 euro la mana a doua dar sunt convins ca la noi gasesti placi video de doua ori mai puternice in acesti bani.
      2 GB de ram ar trebui sa aiba toata lumea. Windows XP?
      Astea ti se par tie cerinte nesimtite?

  • CIP
    Publicat ianuarie 8, 2015 2:58 pm 0Likes

    Man, spre diferenţă de tine care îţi înjuri cititorii, eu n-am intenţionat niciodată să jignesc pe nimeni prin comentariile mele. Dacă cumva cineva a înţeles asta îmi cer public scuze. Poate că mă exprim prozaic şi cu năduf, în stilu’ ce naiba nu puteau să facă aşa în loc de aşa, dar de aici şi până la a trimite un cititor la origini mi se pare cam deplasat, nu? Eu cred că se pierde mult din imersiune prin 2D, asta am vrut să spun şi regret că nefiind un comentariu elaborat s-a înţeles altceva. Şi nea Kojima a avut poveşti faine de spus în Snatcher şi Policenauts, dar mai mult sau mai puţin a ars-o-n 3D, nu? Cât despre grafică n-am zis că-s cerinţe exagerate, doar că nu pricep cum la un 2D, care ar putea mere blană-n AMD socket A şi Geforce 4 MX, tu vrei Intel Dual Core şi GTX 9600, o placă destul de bună la vremea ei şi chiar şi acum…oarecum.

    • ncv
      Publicat ianuarie 9, 2015 10:18 am 0Likes

      A, imi pare rau daca am venit prea dur.
      Nici eu nu te-am injurat…
      Tu ai spus ceva de genul – ce mama ma-sii – nu sunt in stare sa creeze un 3D – de aici eu am inteles ca-i injuri pe ei, pe producatori si mi-a sarit tandara. Ce au creat ei aici este cu adevarat deosebit. Probabil ca nu incercai sa-i injuri ci doar sa-ti intaresti cuvintele. Injuraturi aruncate in vant.
      Asa si eu am venit si am spus – ce mama ma-sii, nu mai suntem in stare sa ne jucam jocuri daca nu sunt 3D? Pentru ca (ma repet) sunt de parere ca 2D-urile isi au locul lor in continuare si pot exprima si concentra idei mai bine decat 3D-urile. Mama ma-sii-ul meu nu e indreptat catre nimeni.

      Daca ai timp, incearca This War of Mine, nu stiu daca isi va lasa amprenta asupra psihicului tau asa cum s-a intamplat cu mine, dar daca o va face sunt convins ca vei ajunge la aceeasi concluzie – acest joc, si mesajul lui, nu putea fi creat in 3D, 2D-ul este mult mai potrivit. Cu atat mai mult cu cat producatorii au dimensiuni reduse si nu ar fi avut resursele (si nici know-how-ul) pentru a creea tot ce au creat aici in 3D.

      LE: acum realizez ca nici macar nu stim sa injuram 🙂 am corectat masii cu ma-sii peste tot.

    • ncv
      Publicat ianuarie 9, 2015 10:31 am 0Likes

      In legatura cu cerintele:
      – presupunerea mea este ca au ales Core 2 ca minumum pentru ca Intel a introdus pentru prima data o data cu ele SSSE3 – Supplemental Streaming SIMD Extensions 3. Un set de instructiuni care le da posibilitatea acestor procesoare sa calculeze hardware mult mai rapid anumite linii de cod. Daca e adevarat ce spun eu aici procesoarele mai vechi vor rula jocul dar experienta nu va fi la fel de lina din loc in loc.
      Cand producatorii de jocuri fac uz de aceste instructiuni, nu conteaza daca jocul e 1D sau 4D, cerintele vor creste corespunzator.
      Ai aici mai multe detalii: http://en.wikipedia.org/wiki/SSE4 ; http://en.wikipedia.org/wiki/SSE5 si asa mai departe.
      – acelasi lucru se intampla si cu placa video. Jocul are un zoom incredibil de bine realizat, foarte multe detalii si face uz de umbre constant. Au folosit instructiuni Shader Model 3.0 si au ales ca minimum o placa video care suporta hardware aceste instructiuni dar si suficient de puternica cat sa duca toate detaliile, umbrele si zoom-ul. E important pentru ei ca jocul sa nu sacadeze pentru ca animatiile spun foarte mult din povestea lui. Dar din nou, jocul ar trebui sa porneasca cu orice placa video care stie hardware SM 3.0 si DirectX 9.0c (desi cred ca toate care stiu SM 3.0 stiu si DirectX 9.0c).

  • CIP
    Publicat ianuarie 9, 2015 3:00 pm 0Likes

    Mdea…sunt şi jocuri care pot şi chiar spun frumos o poveste-n 2D, gen: Limbo, Never Alone, Trine (apărut şi-n revistă, păcat că n-aţi mai apucat să scoateţi şi Trine Collection), dar rămân la ideea mea (din păcate sau din fericire) că e foarte greu să mă „scufund” în atmosfera jocului. Plus de asta, uite în Never Alone sunt momente când un personaj trebuie să facă ceva iar celălalt crapă subit pentru că ajunge într-o „zonă moartă” unde nu mai poţi controla camera, ca să nu mai vorbesc de itemi importanţi, sau inamici din aceleaşi zone moarte, pe care trebuie să-i ghiceşti pentru că nu-i vezi. Dacă ai un side scrolling în care doar ţopăi dintr-o parte în alta în stil Mario e ok, dar când vrei să spui o poveste şi să ai momente de acţiune aceste faze (specifice 2D-ului) ruinează definitv gameplay-ul. S-ar putea să ai dreptate în privinţa lui SSE, dar aici e o şmecherie, dacă tot implementezi noile tehnologii, shadere şi nebuneli, de ce ţucalu meu nu o faci în 3D? Sunt şi alte studiouri indie ce nu au cine ştie ce resurse, dar realizează joace faine în 3D, notabile anul ăsta mi s-au părut Lifeless Planet şi Among the Sleep, cărora cu siguranţă nu le va face nimeni review pe site-urile mari, că deh nu e Coale of Duty tatâ…

    P.S. no hard feelings about later… aşa sunt eu mai grobian, dar prefer o exprimare neaoşă şi plină de sevă naturală, poate urât mirositoare uneori, unei formulări academice reci, insipidă şi aseptică…

    • ncv
      Publicat ianuarie 9, 2015 4:55 pm 0Likes

      no hard feelings ineed.
      ne mai contram si la urmatoarea recenzie 🙂 (sau nu, ca e in 3D…

  • CIP
    Publicat ianuarie 9, 2015 8:35 pm 0Likes

    Doar teasing? Nimic concret? Apropos, aş fi curios să văd ce zici de titlurile pe care le-am propus…

    • ncv
      Publicat ianuarie 9, 2015 11:02 pm 0Likes

      Presupun ca te referi la Lifeless Planet şi Among the Sleep.
      Amandoua imi par deosebit de interesante si le-am urmarit cu interes de-a lungul timpului. Pe Among the Sleep l-am si „promovat” ici colo.
      Parerile mele vor fi, presupun, pozitive. In astfel de jocuri, daca simt ca autorii au creat cu pasiune, tind sa trec peste probleme si sa vorbesc despre ce le face interesante. Nu promit insa ca le voi juca prea curand… ma regasesc intr-o perioada din viata mea in care „injur” ca nu am timp sa fac tot… daca ziua ar avea 48 de ore tot nu as termina…

  • Ovidiu
    Publicat ianuarie 30, 2015 4:36 pm 0Likes

    Salutare tuturor. Dupa ce am citit recenzia jocului am decis sa-l incerc mai ales pentru ca este un joc de tip survive. Vreau sa spun ca sunt dezamagit de gameplay . Jos palaria pentru relizarea grafica si pentru atmosfera ,dar jocul in sine nu este esenta unui surviver pe timp de razboi si vreau sa ma explic . Suntem 3 tovarasi la inceput fiecare cu skillurile lui . Dezvoltarea si supravietuirea in joc se face in functie de cate resurse reusesti sa aduni din raidurile pe timp de noapte si din tradinguri si anumite evenimente la care esti invitat sa participi . Sa fim bine intelesi razboi si supravietuire in orice conditii , Am abordat prima oara cuminte dezvoltrea , adica fara killuri , doar colectare. Vreau sa spun ca nu am ajuns prea departe , dupa 1 saptamana au murit toti . Am zis ca , la naiba este razboi afara si trebuie sa supravietuies indifferent de pret . Am pornit a 2 oara hotarat sa nu mai uit la nimeni in afara de mine si tovarasii mei si sa devin fara scrupule si suflet . Am dezlantuit „jihadul” , am killarit fara mila civili, hoti,banditi si soldati . daca exista cineva in casa pe care o raidam era sortit mortii . Rezultatul: dupa primele 4 saptamani aveam cam tot ce doream pe partea supravietuirii dar tovarasii mei (s-au alaturat mie la inceput inca 2 civili pe care I-am acceptat) unul a dezertat, unul a murit intr-un raid periculos -oricum aveam carne de tun, ceilalti s-au sinucis!!!!!! din cauza ca nu mai puteau trai cu povara mortilor pe care I-au lasat in urma , chit ca noi eram pe linia de plutire si chiar fara griji , cu upgradurile date la arborele de dezvoltare ) ….Hei , despre ce vorbim noi aici ?????? Cum sa te sinucizi ca ai facut totul ca sa supravietuiesti tu si prietenii tai ????? Ce survive e asta ???? Sa pierzi jokul dupa ce te-ai zbatut si ai suferit enorm ca sa ajungi pe linia de plutire ??? Asta nu se poate am zis si l-am si sters . Nu este ceea ce doream sa jok . Nu este un surviver optimizat pentru orice fel de abordare , inclusiv „no mercy”. End.

    • ncv
      Publicat februarie 9, 2015 12:06 pm 0Likes

      salut Ovidiu,
      nu vreau sa crezi ca nu ti-am citit comentariu, eu le citesc pe toate, doar ca nu am stiut cum sa-ti raspund.
      eu cred ca am subliniat destul de clar din micile povestiri prezente in review ca acest joc vrea sa fie intai un mesaj si abia apoi un joc.

      daca vrei sa-l desfacem plastic… survivalul se desfasoara pe doua planuri, unul psihologic si unul material. trebuie sa dai din coate ca sa reusesti sa tii pe linia de plutire ambele necesitati. de cele multe ori (daca nu esti pregatit – nu stii ce ai de facut) nu o sa reusesti, aceasta fiind si intentia producatorilor. daca ar fi fost usor, mesajul nu ar avea puterea pe care o are.

      ce pot sa-ti spun este ca eu mi-am scris pe foaie cam ce se intampla in fiecare locatie si la ce sa ma astept, ce sa car cu mine pentru a face cat mai putine vizite (lopeti, topoare, bomfaiere etc).
      de asemenea, am fost mereu atent cu ce vindeam si ce opream pentru viitor. am invatat de ce am nevoie pentru a construi cat mai repede uneltele si utilajele necesare pentru a sustine productia si am reusit sa termin jocul fara ca cineva sa se sinucida sau sa moara de foame, impuscat, injunghiat etc. cu cat mai putine cicatrici mentale.
      imi pare rau ca nu a fost pe placul tau.

    • Ovidiu
      Publicat februarie 11, 2015 2:50 pm 0Likes

      Salut NCV ,
      Nu trebuie sa-ti para rau ca mie unul nu mi-a placut abordarea producatorilor, tine parte de subiectivismul fiecaruia. Nu am spus ca este un joc prost , ci doar unul care nu te lasa sa-ti joci supravietuirea asa cum crezi tu de cuvinta, indiferent de calea abordata; buna sau rea ea te defineste la sfarsit daca ai ales corect . Apropo ai terminat jocul fara sa faci nici un kill ??? Daca da ai respectul meu . Crezi ca in cazul de fata mai este vorba de cum sa-ti pui intrebari despre existenta sau filozofice atunci cand esti pus in fata faptului ca traiesti sau mori daca nu faci lucrul corect ? Imagineaza-ti doar un pic ca esti pus intr-o situatie reala si ai familia ta langa tine si trebuie s-o protejezi cu orice pret si orice metoda ca sa supravietuiti impreuna . Ce ai face atunci ? Iti permiti sa ai traume mentale ca ai omorat pe cineva ca sa ai ce manca sau medicamente pentru copilul bolnav ? Eu cred ca nu . Vei face ceea ce trebuie facut pentru a merge mai departe . Eu acest punct am vrut sa-l subliniez , esti limitat in metoda de a alege calea de batut pentru supravietuire . In rest jocul are de toate, miza, momente incordate, alegeri de luat, prospectii de efectuat , etc . Asa ca poate am sa-l mai incerc pe viitor , cine stie. ( in abordarea dura aveam de toate , bautura , mancare , tigari arme, arbore tehnologic dezvoltat …femei mai lipseau si puteam sa ma las de supravietuire: asa sa inchei pe un ton mai optimist-ceea ce m-a suparat a fost atitudinea personajelor dupa ce veneau din raid dupa ce efectuau killuri- Se puneau in fund si se cainau de mama focului ca au sange pe maini,ca de ce au facut acest lucru,,,etc- dar veneau cu tolba plina si colegii lor erau asigurati cu inca o zi de viata) Pe data viitoare.

    • ncv
      Publicat februarie 11, 2015 4:32 pm 0Likes

      Jocul te pune in situatii mult mai grele decat cele prezentate de tine, si i-am omorat pe descreieratii aia fara sa stau pe ganduri (initial), eroii jocului au fost afectati, asa cum ar fi si normal, de ce s-a intamplat, dar e mult mai usor (?)(habar nu am) sa traiesti stiind ca ai salvat o femeie de la viol si moarte, decat daca te duci si razi alti supravietuitori, la fel ca si tine, de pe fata pamantului.

      Nu am terminat jocul fara sa omor pe nimeni (nici macar nu mi-am pus in cap asa ceva), dar toti cei omorati si-au meritat-o (un fel de a spune… in realitate…) iar eroii au reusit sa treaca pana la urma, in urma altor fapte bune, peste. Nimeni nu s-a sinucis, nimeni nu a murit – de foame, bolnav, sau omorat de altii. Mi-a luat insa zeci de treceri sa reusesc, si multa atentie, multe note pe foaie si rabdare. Moment in care jocul si-a cam pierdut deja din valoare pentru ca faceam eu era mecanic si nu neaparat… suflet-supravietuire.

      Inteleg punctul tau de vedere si-l gasesc interesant.

    • ovidiu
      Publicat februarie 11, 2015 4:54 pm 0Likes

      Ok, cred ca am incheiat acest capitol si sa vedem ce ne rezerva viitorul 🙂 . Of topic , pe cand un review la Grimrock 2 sau KB: Dark Side ? Multa bafta in continuare si spor la articole !

Adaugă un comentariu