Explorer.exe

Cum spuneam, în afara misiunilor principale, Watch Dogs 2 oferă și diverse misiuni secundare, precum și operațiuni multiplayer. Partea de PVP și co-op este integrată în open-world, așa că din când în când poți avea surpriza să dai peste un alt jucător real făcându-și de lucru prin oraș, moment în care vă puteți alia și completa obiective împreună. Partea de PVP presupune infiltrarea printre NPC-uri și furtul de date din posesia altui jucător. Sincer, nu mi s-a părut foarte interesant acest mod de joc, așa că am ales să ignor cu grație telefoanele precipitate ale lui Wrench, care mă trimitea degrabă pe urmele nu știu cărui individ aflat în posesia unor informații sensibile. Ducă-se!

Activitățile nu se opresc aici. San Francisco este un loc plin de viață și îți mai poți pierde timpul fie cu taximetria, fie cu vânătoarea de stash-uri de bani, care pot fi sau nu aflate pe teritoriul diferitelor găști locale de tâlhari. La capitolul shopping, Watch Dogs 2 stă iarăși foarte bine. Există multe magazine de haine prin tot orașul ce oferă pantaloni, bluze, cămăși, tricouri, șepci, fesuri, adidași, ochelari și genți în stiluri diferite, inclusiv Dedsec lăudându-se cu propria linie vestimentară. Posibilitățile de personalizare a personajului principal sunt mai mult decât generoase și fie că vreți să o ardeți la pulover și cămașă, fie că preferați o ținută de inspirație punk, sigur o să găsiți ceva pe gustul vostru, cu care să rupeți gura târgului. Că doar ce rost are să fii hacker, dacă nu arăți extrem de bine în timp ce spargi baze de date?

Orașul în sine este foarte interactiv. Așa cum spuneam, Marcus poate cauza un adevărat haos rutier cu ajutorul hack-urilor, dar nici cetățenii San Francisco-ului nu sunt feriți de probleme. O găselniță foarte nostimă a celor de la Ubisoft Montreal este că fiecare NPC de pe stradă are un nume și o ocupație și o descriere amuzantă de genul „are fantezii sexuale cu rățuște” sau „mai demult și-a dat foc la cap”. În plus, le poți fura banii din conturi printr-o apăsare de buton sau le poți intercepta convorbirile telefonice sau prin SMS, care sunt de cele mai multe ori haioase sau de-a dreptul bizare. Toate aceste lucruri au două efecte imediate și importante. În primul rând, dacă nu ai chef de făcut misiuni și avansat povestea principală, chiar și o simplă plimbare la pas prin oraș poate fi o pierdere distractivă de timp, dacă te apuci să interacționezi cu NPC-urile și să râzi de ce le mai bese mintea sau de modurile amuzante în care reacționează în diverse situații. În al doilea rând, și asta poate că este mai important, cetățenii orașului devin astfel mult mai umani și reali, ceea ce contribuie la atmosfera generală a jocului. Pe de altă parte, oamenii din jur se grăbesc imediat să cheme poliția cum te văd că spargi geamul unei mașini, ceea ce poate fi cam enervant. Realist, ce-i drept, dar totuși enervant. Parcă prefer pasivitatea NPC-urilor din seria GTA, care își vedeau de treaba lor și nu le păsa prea tare când te vedeau comițând furturi auto în imediata lor vecinătate. În fine, măcar există un upgrade care îți permite să descui silențios ușile autovehiculelor, deci problema e ca și rezolvată.