Chibriturile sunt esenţiale – resursa de bază –, deoarece facilitează navigarea prin încăperi şi interacţiunea cu mediul înconjurător, punctele de interes fiind indicate pe ecran cu o lupă. Nu sunt greu de găsit, numai că absenţa luminii face imposibilă orice investigaţie. Am trăit o senzaţie de groază cât se poate de reală când am făcut corelaţia dintre primul chibrit stins în beznă şi bătăile ca de ciocan, tot mai puternice, tot mai apropiate…

Spre surprinderea mea, White Night este un survival horror mai atent la naraţiunea sumbră – la simbolurile feminine şi cele lunare, importante în contextul poveştii –, decât la mecanicile de joc propriu-zise. Mi-a displăcut poziţionarea camerei în anumite zone şi dificultatea controlului sub efectul ameţelii provocate de contrastul alb-negru intens. M-am simţit împiedicat artificial la tot pasul din această cauză, deşi orice supărare dispărea ca prin minune odată ce descopeream un indiciu nou – fie că era un articol de ziar, o pagină de jurnal sau o fotografie. Of, aş vrea să spun mai multe despre poveste, dar atunci aş strica tot farmecul incursiunii voastre în joc – pe deasupra, nu e tocmai lung.

Frica se naşte din stimularea unor temeri naturale, din nictofobie, din spaima de necunoscut şi moartea instantanee. Spuneam că OSome au gândit inteligent elementul horror, fapt ce reiese din presiunea constantă, exercitată de prezenţa răului manifestat fantomatic – de care numai lumina te poate salva – şi la nivel narativ, în istoria conacului familiei Vesper. Fuga cu băţul de chibrit în mână este cea mai sănătoasă soluţie când eşti urmărit de un spirit furios, ştiind că punctele de save sunt rare şi prost poziţionate. Puzzle-urile sunt cretin de simple şi implică utilizarea iluminatului pentru a dezvălui un punct cheie ori un obiect util, cu toate că eu mi-am propus să parcurg White Night concentrându-mi atenţia pe story şi atmosferă. Totuşi, am simţit prea des frustrarea backtracking-ului către fotolii (singurele locuri unde poţi salva). Păcat de scăparile stupide.

În ciuda unor probleme evidente, ce ţin în special de tehnicitatea unor mecanici de joc, White Night este povestea noir cu fantome de care aveam nevoie. Misterios şi îndrăzneţ prin direcţia artistică aleasă, jocul celor de la OSome este surpriza horror potrivită la început de an. Are chiar şi un clip muzical live-action.