Fiecare avem pilonii noștri în viață. Pentru unii îs nașterea, căsătoria sau botezurile, armata sau absolvirea, iar pentru alții cînd au plecat din țară și cînd s-au întors, prima mașină, primul episod din Dallas și altele. Cum avem o memorie selectivă, tindem să ne definim cîteva amintiri clare și preferabil repetitive, iar tot restul îs lucruri care s-au întîmplat între. Normal, le am și io pe astea, dar fiind dependent de jocuri, mai am vreo 3-4 – Minecraft, World of Warcraft, World of Tanks și, mai nou, Elite: Dangerous. Indiferent ce se întâmplă, ce jocuri apar, ce experiențe noi am în viață, mai devreme sau mai târziu mă întorc la fiecare dintre jocurile astea și le joc din nou. Tot restul e undeva între ele.

Așadar, în mod evident, cu vreo lună înainte de lansarea lui Worlords of Draenor, mi-am plătit din nou abonamentul la WoW și am purces la a mai juca un pic. Nu mai intrasem de la lansarea lui Mists of Pandaria. Aveam un personaj de 90, dar nu văzusem nimic din conținutul de raiding adăugat ulterior. Am fost impresionat ce sistem fain de LFG (Looking For Group) și LFR (Looking For Raid) au reușit să creeze, astfel încît oricine să poată experimenta pe ultima sută de metri tot ceea ce are Pandaria de oferit. În același timp, era clar un preview la cee ce va fi Draenor din punct de vedere al game design-ului.

După circa trei săptămîni, de la zero instanțe eroice făcute am ajuns tocmai până la ultimul raid, la Garosh Hellscream, full epic de 445 și pe la jumatea questului de mantie legendară. Țin neapărat să menționez experiența de Timeless Isle, cu toate daily-urile și drop-urile care îți făceau boost către conținutul mai serios, pentru că este o mostră de game design dus la perfecțiune, un experiment total reușit. Nu am ajuns să fac pe Mythic decît ultimul raid, pentru care am plătit 5000 de gold ca să particip. M-am ales cu un topor heirloom care, na, și-a făcut banii din plin.

Cert e ca eram super pompat cu poftă de joc pentru Worlds of Draenor. Din păcate, lansarea lui Draenor a fost o catastrofă. Am avut ghinonul să fiu pe unul dintre cele mai aglomarate servere europene, așa că primele 3-4 zile nici nu m-am putut apropia de joc. Lag-ul era imens, instanțarea garnizoanei nu funcționa pentru majoritatea jucătorilor, cozile la servere erau de peste 4000 de oameni (3-4 ore de așteptare), iar când intrai, lag-ul era de 5-6 secunde. Toată pofta mea de joc s-a dus. Temporar cel puțin.

Unul dintre avantajele lui Draenor e că vine cu un boost la level 90 oferit din oficiu. În opinia mea, e mare lucru, pentru că te pune rapid în contact cu noul conținut. În plus, personal, îmi place foarte mult noul sistem prin care evoluția ta ca și personaj nu mai e singulară, ci implică o structură decizională mult mai diversă. Ca să detaliez, evident că în continuare faci quest-uri ca să crești în nivel, numai că Blizzard a introdus si alte lucruri care trebuie evoluate. Acum ai o garnizoană în care trebuie să alegi ce clădiri o să construiești și fiecare clădire necesită administrare zilnică. Ai ”followers”, discipoli, răcani pe care îi trimiți în misiuni (gen Star Wars: The Old Republic) și care îți generează resurse și experiență. Îi poți echipa, îi poți crește în nivel și îi poți chiar lua cu tine ]n misiuni. Adică WoW a devenit un MMORPG cu elemente de Farmville, ceea ce nu e un lucru tocmai rău pentru că, așa cum ne-a obișnuit, Blizzard a implementat fiecare aspect cu mare atenție pentru detaliu și fără prea multe compromisuri.