Inițial am crezut că decizia de a nu te lăsa să cari mai multe materiale deodată către bază a fost luată în încercarea de a mai balansa gameplay-ul. De a da mai multă putere survival-ului şi prelungi viața jocului. Nu de alta, dar în 5-10 ore, dacă știi ce faci și nu îți bați capul cu celelalte misiuni, poţi curăţa un întreg orășel. După care o să trebuiască să-ți muți cuibul, dacă vrei să rămâi eficient. După o astfel de ispravă, însă, s-ar putea să te încerce un sentiment ciudat. Avea dreptate dracul ăla de agent Smith, chiar suntem ca niște viruși. Anyway… se pare că aceasta a fost una din deciziile ce nu au fost bătute în cuie, pentru că producătorii au auzit (din nou) urletele comunității și au decis ca, odată cu următorul update, TU5, să ne dea posibilitatea de a transporta stive de materiale și rucsaci cu ajutorul mașinilor.

 
Ultima hibă în jurul căreia a trebuit să dansez a fost faptul că timpul se scurge în joc chiar și atunci când nu ești în fața calculatorului/consolei. Ideea nu e neapărat rea, pentru că dă continuitate poveștii și te ține în priză. În plus, dacă în momentul în care apeşi EXIT moralul comunității este ridicat, au suficiente resurse, nimeni nu e bolnav etc., ai toate șansele să te întorci, cu până la 72 de ore mai târziu și să-i găsești pe toți pe poziții. Înțeleg că Mr. Strain a vrut să testeze neapărat găselnița, să vadă cum reacționează comunitatea şi, sincer, nu m-a afectat chiar deloc, pentru că până am terminat jocul abia aşteptam să ajung acasă pentru următoarea doză. Dar! Totuși. SoD este un joc singleplayer, nu unul online. Această decizie, chiar dacă altele au fost premisele implementării ei, miroase prea tare a Skinner box -> Nu te joci, te-am fript! Apasă butoane! Apasă butoane! Pentru mine, orice titlu începe să pută dacă incorporează mecanisme asemănătoare cu cele folosite de FarmVille and Co. în încercarea lor de a ne transforma mamele și prietenele în zombi.

 
Cu toate astea, în momentul în care te deprinzi cu mai toate subtilitățile și posibilitățile puse la dispoziție, în momentul în care înveți cum să ocoleşti minusurile înșirate mai sus, de subliniat și că gameplay-ul e suficient de complex încât să o poți face, State of Dacay curge ca niciun alt joc și devine unul din puținele titluri în care fiecare moarte este în 99% din cazuri vina ta. Nu te-ai pregătit suficient, nu ai avut răbdare, nu ai fost atent. O să ajungi să simți lupta și o să știi exact când trebuie să apeși pe buton pentru a zdrobi dintr-o singură lovitură capul nemortului ce alergă spre tine. O să fii reperat de o hoardă de 15-20 de zombi într-un spațiu fără ieșire și cumva o să supraviețuiești, pentru că te vei folosi de tot ce ai la tine, de toate cunoștințele de luptă, plasament și deplasare pe care le-ai învățat până acum. O să ajungi să ai grijă de o comunitate de 20-30-40 de oameni, fiecare cu personalitatea și problemele lor. O să descoperi locații noi, incredibile și o să iei decizii dificile. Și o să te minunezi, și o să curgă adrenalina. Şi nu o să te mai saturi.