The Division 2: Review episodic NIVELUL2 (I)

Citește aici impresiile din open beta.

Unora le place jazzul. Altora le plac picioarele. Un grup select nutrește pasiuni arzătoare pentru costumele din pluș. Mie îmi plac jocurile situate în universul militar imaginat de Tom Clancy.

tom-clancy-nivelul2
Tom ”Cool Grandpa” Clancy (1947-2013)

Da, cred că le-am jucat pe toate. Deja nu mai este un secret că Ghost Recon: Wildlands se numără printre preferatele mele, mulțumită unor sesiuni lungi de role playing online și ramificațiilor pe care le are în cealaltă mare pasiune: airsoft-ul.

Recunosc că primul contact cu The Division a fost unul nefericit și am considerat atunci că jocul nu promite un viitor strălucit, căci lipsa de conținut eclipsa potențialul ascuns. Care potențial? Exact ăla de care Wildlands a profitat la maximum — un multiplayer co-op demențial în compania potrivită.

the-division-intro-nivelul2
Masca, fesul sau rucsacul? Naaah, mai bine .45 ACP?

The Division era splendid prezentat, cu o grafică uimitoare și un New York recreat cu fidelitate, peste care ningea postapocaliptic. Însă pentru un joc online, MMO-ish, repetitivitatea și povestea slăbuță sunt două boli terminale. Așa că Ubisoft s-a trezit cu o bijuterie sfărâmată înainte să poată străluci. Păcat.

the-division-2-nivelul2-01
Încă nu am învățat să citesc ceasul în limba română.

Niște ani mai târziu, după ce Ubi a studiat intens greșelile comise în Marele Măr, The Division 2 a sosit ca un uragan portocaliu determinat să-mi spulbere rucsacul din spate și să-mi împrăștie mințile, să-mi mănânce nopțile și să mă facă dependent de loot și măști 3M.


The Division era splendid prezentat, cu o grafică uimitoare și un New York recreat cu fidelitate, peste care ningea postapocaliptic
.

Leave a Reply