În timp ce scriu aceste rânduri, primul gând care îmi vine în minte este să sparg monitorul. Poate după ce scriu asta. Și știți ceva? Aș face toată casa bucăți, ba mi-aș vinde și sufletul știți voi cui, dacă asta l-ar aduce pe Flavius înapoi. Din păcate, însă…

Astăzi, 1 decembrie 2017, este ziua în care umanitatea l-a pierdut pe unul dintre cei mai buni soldați ai săi. Unul dintre puținii.

Flavius Policala, poate cel mai admirat și îndrăgit membru al familiei NIVELUL2, frate mai mare între noi, soț și tată, s-a stins astăzi din viață, la vârsta de numai 39 de ani, după o luptă aprigă cu cea mai cruntă boală. Aia care începe cu C.

Cine a fost Flavius, vă întrebați? O raritate de om, vă spun eu. Un om puternic, sincer, de un optimism molipsitor și cu o inimă cât casa, care ne-a învățat că este mai important să dai, fără să te aștepți la ceva în schimb. Cred că îi făcea placere să scoată, în mod natural, ce e mai bun din oamenii pe care i-a cunoscut, atragând astfel nu numai admirația și respectul celor din jur, ci și a celor care au avut șansa să îl cunoască mai puțin, poate preț de-o strângere de mână. Am fost incredibil de norocoși că a împărtășit cu noi pasiunea lui pentru jocuri și film, iar pentru asta îi vom fi mereu recunoscători.

Pe Flavius l-am cunoscut într-un moment de cumpănă în viața mea. Când totul părea că se năruie în jurul meu, îmi pare că el a fost cel care a adus suplimentul ăla de optimism și pasiune de care NIVELUL2 avea nevoie ca să înceapă să se adune din toate zările în care fusese lăsat să se împrăștie. Flavius a fost, dacă vreți, confirmarea de care aveam nevoie că încă mai există OAMENI.

Prin urmare, dacă scopul publicației noastre a fost, de fapt, să îi împlinească lui Flavius un vis, anume acela dea a-și împărtăși trăirile gameristice și cinefile cu noi, colegii lui de redacție, dar mai ales cu cititorii publicației sale preferate – LEVEL, acum NIVELUL2 -, atunci obiectivul a fost atins.

Felul lui de a fi și imensa sa pasiune pentru universul jocurilor răzbat cu ușurință din articolele sale, iar poate cel mai elocvent exemplu în acest sens este dat de un citat preluat din recenzia lui pentru jocul Hellblade: Senua’s Sacrifice:

„nu contează atât de mult calea în sine, și nici unde duce, contează însă trăirea fiecărei clipe, prezența intensă în parcurgerea ei”

Al doilea citat, prin care, involuntar poate, descrie însăși relația dintre el și boala haină care l-a răpit dintre noi la capătul unei lupte nedrepte, vă lăsăm să îl descoperiți singuri…

Adio, Flavius, dar rămâi cu noi. A fost o onoare să te cunoaștem și un privilegiu să te avem aproape.

NIVELUL2 te salută!

„PP”

Articolele de mai jos sunt moștenirea lui pentru voi. Prin intermediul lor, dacă nu ați făcut-o până acum, îl veți cunoaște pe Flavius. Dacă ați făcut-o deja, recitiți-le. Prin ele, Flavius va rămâne mereu printre noi.

REVIEW: HELLBLADE: SENUA’S SACRIFICE

REVIEW: NIOH

REVIEW: SHADOW OF WAR

REVIEW: DESTINY 2

REVIEW: KINGSMAN: THE GOLDEN CIRCLE (FILM)

REVIEW: IT (FILM)