REVIEW: Star Wars – The Last Jedi

Esențialul: Dihotomia Cvasi-Ambiguă dintre Rey și Kylo Ren

Probabil că va trebui să mai văd filmul de câteva ori pentru a înțelege foarte bine intențiile Disney, dar mi-a fost foarte greu să înțeleg de ce s-a pus atât de mare accent pe echilibru între jedi și sith (partea luminată și cea întunecată trebuie să existe în proporții egale pentru a crea echilibru în univers) dacă finalul filmului a delimitat foarte clar taberele și s-a revenit la arhetipuri aproape absolute. Într-un fel, faptul că universul Star Wars s-a îndepărtat de rețeta enunțată de Joseph Campbell în ”Eroul cu O Mie de Chipuri” și perfecționată de George Lucas prin personajele lui constante și absolute din punct de vedere moral poate reprezenta un aspect pozitiv.

Și de ce ar trebui să fie altfel? Trăim timpuri când ni se solicită permanent să ne punem în situația celuilalt și să empatizăm până în punctul unde granița dintre bine și rău, autoritate și fărădelege, putere și opoziție și rebeliune și imperiu galactic se transformă în ceva relativ și irelevant. În fond, există oameni virtuoși și vicioși de ambele părți și nu contează în tabăra cui ești cât timp ai intenții bune și vrei să îndeplinești un scop nobil, nu-i așa?

Din păcate, post-modernismul din ”The Last Jedi” lasă de dorit și prezintă doze serioase de inconsecvență: atunci când Rey este învățată de către Luke să mediteze pentru a simți Forța, răspunsul ei este că simte un echilibru și o armonie între cele două extreme. În secvențele următoare aflăm despre legătura specială dintre Kylo Ren și tânăra elevă a maestrului Skywalker, iar impresia pe care regia și scenografia ne-o lasă este aceea că există o posibilă relație de rudenie între cei doi (jocul de lumini și apropierea dintre cei doi sugerează că nu ar fi exclus ca Han Solo sau însuși Luke să fi contribuite la concepția lui Rey). Și tocmai această relație arată relativitatea dintre jedi și sith: amândoi își găsesc puterile supranaturale prin aceleași mijloace, cunosc metode de a se citi reciproc și au o moralitate îndoielnică în ceea ce privește un bine absolut pentru galaxie.

De fapt, tot acest conflict conduce către o încleștare interesantă de ideologii: Rey crede în salvarea prezentului prin schimbarea de sine și depășirea propriei condiții (situație care o caracterizează cel mai bine, dat fiind mediul din care a plecat), în timp ce Kylo Ren consideră că singurul mod de a salva lumea este acela de a distruge tot ceea ce este vechi și depășit. Dacă ar fi să identificăm paralelele politice ale acestor filosofii diametral opuse, atunci tânăra jedi ar prezenta caracteristicile unui libertarian centrist cu înclinații umanitare, iar cavalerul sith ar fi un radical cu înclinații fasciste. Situația nu este prea diferită față de cea din trilogia originală – probabil că exact aceeași afirmație s-ar putea face atunci când îi comparăm pe Luke Skywalker și Darth Vader.

Sursă Imagine: The Level.my

Însă diferența majoră este dată de compromisul pe care ambele părți sunt dispuse să îl facă. Rey și Kylo Ren cred despre celălalt că are potențial și poate fi întors pentru a se alătura cauzei în care crede cu tărie. Atunci când sunt confruntați cu mânia liderului suprem Snoke și a minionilor săi, cei doi discipoli ai Forței nu au nicio probleme să colaboreze. Dar în momentele când au prilejul de a-și manifesta diferențele de opinie, se conturează o delimitare clară a acțiunilor. Din același motiv afirm că post-modernismul din acest nou titlu Star Wars este relativ: binele și răul sunt ambiguizate doar pentru o anumită perioadă de timp, doar cât personajele principale trec printr-o fază de evoluție și redefinire a propriilor valori și credințe. Ultima parte a filmului delimitează clar taberele și dezvăluie noua veche orientare a lui Rey și Kylo, punând simultan bazele unei confruntări interesante de care vom avea parte în ultimul film din această nouă trilogie.

Înainte de a merge mai departe cu analiza, țin să evidențiez faptul că planetele s-au aliniat pentru o potențială idilă între cei doi discipoli ai Forței: întrucât este eliminată ipoteza unei relații de rudenie dintre Kylo Ren și Rey, iar Finn este implicat într-o altă aventură cu un membru al echipajului rebel, este oarecum evident faptul că Disney ne pregătește o surpriză atipică seriei. În situația unei apropieri sentimentale între cele două personaje aflate în tabere opuse, lupta rebelilor pentru restabilirea Republicii și înlăturarea tendințelor monopolistice ale Primului Ordin capătă o nouă dimensiune. Cu siguranță vom avea de a face cu mai multe nuanțe de post-modernism și de chestionare a propriilor credințe, iar rezultatul va fi diferit de clișeele din celelalte două trilogii. În cele din urmă, poate că Disney are un plan pentru a ne răsplăti loialitatea și nervii.

8 Comments

  1. Lucian ianuarie 4, 2018
    • Găboaje ianuarie 4, 2018
    • Adi ianuarie 6, 2018
  2. Sorin ianuarie 4, 2018
  3. Florin ianuarie 4, 2018
  4. Găboaje ianuarie 4, 2018
    • Mihai ianuarie 9, 2018
  5. Silviu ianuarie 5, 2018

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.