Ştiţi care este partea cea mai interesantă? Că au făcut-o după ce am decis să îmi pierd tonusul din arătătorul drept în Diablo 2 – pe care l-am cumpărat de pe un site mai putred decât orice peşte din Danemarca –, impulsionat de trăirile nostalgice ale colegului din titlu. La nici zece minute după ce am încercat un multiplayer de D2 ne-am trezit făcând ravagii în cel de-al treilea clickfest marca Blizzard. Asta nu înseamnă că Diablo 3 îmi era străin, nici vorbă. Pe lângă faptul că preview-ul şi recenzia pentru Reaper of Souls îmi aparţin, am jucat originalul încă din beta. Am chiar şi un video în deep web care să-mi demonstreze afirmaţia lăudăroasă.

https://youtu.be/9LVZ8FyEpmc

Şi trebuie să mărturisesc că mi-a mâncat nenumărate zile şi nopţi. Goana continuă după loot, după un shiny mai strălucitor decât aureola energetică din jurul lui M I H A I şi mai puternic decât legendarul pe care îl spargi pentru materiale de crafting – o, Sfinte, cât de mult poate să-mi placă! Îl abandonasem timp de aproape doi ani. Îmi dau seama cât de mititel eram atunci uitându-mă la un screenshot din review, în care Daemonifuge, războinica mea Crusader, abia îşi îmbrăca prima platoşă. Era o platoşă simplă, din tablă de Aro Spartan, albastră în atribute ca cerul de vară.

Reaper of Souls s-a schimbat îngrozitor de mult după ultimele patch-uri, iar viitorul 2.4.2 promite îmbunătăţiri suplimentare în mecanicile de bază. cioLAN este, evident, singurul vinovat pentru întoarcerea mea în Sanctuary şi pentru faptul că m-a ajutat (de fapt, ne-am ajutat reciproc) să cresc 300 şi ceva de niveluri Paragon într-o săptămână şi câteva zile de joacă ocazională, comunicând în limbi înţelese doar de noi prin Skype.  Am trecut de la „arma asta are damage mai mare decât cea veche, deci sigur e mai bună!” la „hmm, dacă reuşesc să aduc 3 procente suplimentare în Phalanx şi să reduc cooldown-ul Akarat cu măcar 1 secundă, câştig viteză suplimentară în grifting!”. Aşa că ne-am construit ca fraţii eroi capabili, în mod curios mai sprinteni şi eficienţi decât s-ar crede din valoarea nivelului afişat.

Dacă Propolis este un Monk spanktaculos (sic), bazat pe tehnica de execuţie în grup Exploding Palm şi ffffff (ca la pepeni) mult Dexterity, Daemonifuge m-a obligat să învăţ matematică şi să nu-mi pierd niciodată speranţa. De ce? Pentru că build-ul are o rotaţie simplă în aparenţă şi satanic de frustrantă sub straturile de oţel ale setului Akkhan. În primul rând, este complet dependent de bonusurile speciale oferite de gear şi cubul lui Kanai. În al doilea rând, funcţionează prin hărţuire în roi şi nu lovituri concentrate, devastatoare. Finalmente, este un compromis între atac şi apărare, cu un echilibru delicat între Damage şi Toughness. Dar este demenţial de spectaculos şi provocator.

Pe scurt, Crusader-ul se transformă într-un spammer de falange, ce trebuie să rămână cât mai des sub efectul abilităţii Akarat’s Champion, în timp ce se înconjoară cu ciocane binecuvântate şi îşi reduce cooldown-urile. Acum imaginaţi-vă trei sisteme care funcţionează sinergetic spre un singur rezultat:

1. Atacurile Justice (Primary/Holy Bolt) şi Blessed Hammer (Secondary/Limitless) sunt augmentate de Johanna’s Argument şi skill-urile pasive Blunt + Fervor. Acestea au rol de generator al resursei principale şi cooldown reduction.
2. Phalanx (Utility/Bodyguard) şi Akarat’s Champion (Conviction/Prophet) beneficiază de pe urma setului Akkhan, scutului Unrelenting Phalanx şi pasivei Lord Commander. În cub sunt extrase atributele speciale din Baleful Remnant, Warhelm of Kassar şi Obsidian Ring of the Zodiac.
3. Judgement (Defensive/Resolved), Laws of Valor (Laws/Critical) şi Vigilent îmbunătăţesc şansa de critical, viteza de atac şi rezistenţa.

Un astfel de Crusader, înconjurat de o hoardă eterică cu un spor la cafteală ce atinge aproape 550% cu o combinaţie eficientă, nu trebuie să se lipsească niciodată de răbdare – fiindcă multe dintre piesele de echipament au drop redus, în timp ce pe Torment X este preferabil să rămână în compania unui Monk. Norocul meu a fost amuleta Hellfire cu bonus pasiv Finery, de unde am reuşit să mulg nişte putere suplimentară pentru atacuri. Pe de altă parte, nici nivelul meu Paragon nu este tocmai ridicat, puţine piese având statut Ancient în inventar.

Acum sunt dependent. Diablo 3 şi cioLAN m-au învăţat să nu-mi pierd niciodată speranţa, căci mereu se poate extrage mai mult damage din echipament, întotdeauna există un Greater Rift mai bogat şi un obiect legendar nemaivăzut. It’s a goddamn drug, man…

Aştept parteneri de Rift şi sugestii în comentarii. Despre socket-uri, enchant-uri şi alte accesorii, tot în secţiunea de mai jos. Propolis cred că a ieşit la bere.