Bioware Şi Fenomenul Mesia

ATENŢIE: ARTICOLUL CONŢINE INFORMAŢII DIN CAMPANIILE JOCURILOR MASS EFFECT ŞI DRAGON AGE CE AR PUTEA AFECTA EXPERIENŢA DE JOC. SPOILERS AHEAD!

Îşi mai aduce cineva aminte scandalul desfăşurat în jurul finalului Mass Effect 3? Eu îmi amintesc foarte bine momentele respective, fiindcă am savurat până la capăt cascada de frustrare vărsată în poalele celor de la Bioware. Reuşisem atunci să aştern o distanţă considerabilă între opinia mea şi uraganul celor afectaţi de presupusa încălcare a promisiunii producătorilor — promisiune ce garanta o concluzie influenţată de deciziile jucătorilor pe întreg parcursul campaniei. În schimb, până la apariţia DLC-ului Extended Cut, Commander Shepard trebuia să se mulţumească cu trei butoane şi prea puţine explicaţii coerente. În plin scandal media, Bioware şi-a aparat armata de scriitori, iar fanii au acceptat ideea că nu orice producţie trebuie să reprezinte un serviciu modelat pe scheletul propriilor viziuni narative.

Sunt puţine lucrurile cu care mă pot lăuda în viaţă, dar printre ele se numără şi timpul îndelungat petrecut alături de RPG-urile Bioware. Cred că le-am jucat pe toate, fiindcă nu înţeleg pe deplin noţiunea sedentarismului. Recent am parcurs din nou trilogia Mass Effect, Dragon Age: Origins şi Baldur’s Gate II — iar acum sunt hipnotizat de frumuseţea impresionantului Inquisition. Însă am remarcat un lucru: toate aceste jocuri insistă asupra conceptului de erou mesianic, aproape obsesiv. Altfel spus, „jocurile de rol” concepute de Bioware te îmbracă în giulgiul unui Salvator cu valenţe metafizice, cu norme religioase. Voi exemplifica prin momentul de mai jos, preluat din campania celui mai nou Dragon Age.

The shepherd’s lost
And his home is far
Keep to the stars
The dawn will come

E ceva mai mult decât un moment cinematic de tranziţie acolo, căci acel început/răsărit amintit în versuri eşti tu, Eroul, Salvatorul, Mesia. Shepard mântuieşte galaxia prin sacrificiu. Grey Warden-ul din Origins bea sângele duşmanului, renunţând la perspectiva bătrâneţii, pentru a duce lupta cea dreaptă — doar pentru a-şi sacrifica viaţa în răpunerea balaurului. Hawke este un Campion al libertăţii. Protagonistul din Shadows of Amn este progenitura unui zeu. Pe deasupra, aproape toţi aceşti eroi au începuturi modeste şi sunt forţaţi să treacă prin situaţii dificile, oscilând între benevolenţă şi egoism atunci când iau decizii. Numai că Bioware a marcat clar diferenţele de nuanţă morală. Paragon şi Renegade — ori the Way of the Open Palm şi the Way of the Closed Fist în Jade Empire — diferenţierea dintre rău şi bine este cât se poate de evidentă, fără excepţii. De asemenea, refuzam să consider validă teoria îndoctrinării din ME3, pentru că ar anula iluzia liberului arbitru în totalitate. Sincer să fiu, tocmai negarea ei oficială ridică semne de întrebare. De ce ar trebui să fiu obligat să cred în povestea canonică?

Cum altfel să fie clădită imaginea unui Mântuitor? La urma urmei, Shepard nu ar fi primul afectat de îndoială, de conflictul interior. Din acest punct de vedere, dacă scenariştii Bioware au urmărit cu intenţie introducerea religiosului în dezvoltarea eroilor, atunci au reuşit ceva cu totul special — chiar dacă îţi dă fiori. În Inquisition nici măcar nu contează ce crezi tu, deoarece restul personajelor au grijă întotdeauna să-ţi amintească cât de importantă este misiunea ta mesianică şi ce sacrificii personale presupune. Constaţi repede că în ciuda poziţiei de Inchizitor, tu eşti de fapt cel controlat şi presat într-o matriţă, una probabil nedorită. Într-o anumită măsură, pe mine mă deranjează genul ăsta de strangulare morală.

bioware_mesia_image_01

Sunt curios ce interpretare aţi găsit voi. Aş vrea să ştiu dacă aţi simţit acelaşi lucru şi în alte jocuri, dacă încărcătura responsabilităţilor eroului a fost la fel de apăsătoare. Eu vă las în compania cuvintelor lui Hackett:

Admiral Steven Hackett:  Shepard, let me tell you something that I’ve learned the hard way. You can pay a soldier to fire a gun. You can pay him to charge the enemy and take a hill. But you can’t pay him to believe.

Commander Shepard:  I don’t follow, Sir.

Admiral Steven Hackett:  When you went up against Sovereign, there was no good reason to believe you’d win. But your crew didn’t seem to care. They went along anyway. Your trip through the Omega-4 relay? That was a suicide mission if there ever was one. Yet there your crew was, standing beside you, proud to serve. Why? Because they believed in YOU, their leader! That’s what I need now. Where we’re taking them is likely to get pretty hairy, and I know you’re the one who will get us to the other side.

44 Comentarii

  • cioLAN
    Publicat ianuarie 26, 2015 4:20 pm 0Likes

    Aceeași Mesie cu altă pălărie 🙂

    • Aidan
      Publicat ianuarie 26, 2015 4:45 pm 0Likes

      Exact! Asta ma intriga. Cu exceptia navelor spatiale, povestea lui Shepard este identica cu cea a Grey Warden-ului din Origins. Aceeasi poveste si in Inquisition. Astia repeta la infinit motivul, dar mereu in alta compozitie?

    • Drow
      Publicat ianuarie 26, 2015 5:20 pm 0Likes

      Daca ai o reteta care merge, de ce sa o schimbi? 🙂 In alta ordine de idei, „religiosul” reactioneaza cu fibra aproape a oricaruia dintre noi (intr-un mod pozitiv, sau negativ, dar reactioneaza). E ceva care zace in genele noastre de cand eram maimute si ne speriam de tunete si fulgere. Cum sa nu vrei sa atingi, sa exploatezi coarda asta sensibila? Oricum, Bioware o face intr-un mare fel, in ambele trilogii…

    • Aidan
      Publicat ianuarie 26, 2015 5:53 pm 0Likes

      Departe de mine sa le neg valoarea. Cum spuneam, sunt unele dintre jocurile mele preferate, iar Mass Effect si Dragon Age au absorbit din mine sute (nu exagerez) de ore — multe, multe sute 🙂

    • cioLAN
      Publicat ianuarie 26, 2015 5:53 pm 0Likes

      Yup. Și cu fiecare joc, au avut ocazia să iasă puțin din tipar. They failed. În fine, nici fanii nu-i ajută. Cînd tot ce vrea fanul tău e flirt/secs cu tot ce mișcă în joc (btw, în viața mea nu cred că am văzut dialoguri și scene așa zis romantice mai penale decît în jocurile Bioware de la ME încoace), prost să fii să îi dai mai mult. Oricum, analizele de genul mi se par irosite pe alde Bioware. Fiecare joc al lor de ceva timp încoace e un powertrip clasic (nu prea are rost să îl joci dacă NU vrei să fii Mesia Robocop) cu o structură și fir narativ care să ușureze cît mai mult implementarea și să scurteze timpul de producție. Dacă te dai pe rpgcodex, ai citit și interviul cu Brent Knowles. Unde omul recunoaște că rețeta clasică Bioware (go to four places, collect four pieces) e foarte ușor de implementat și de explicat (probabil acționarilor). Așadar o vor folosi pînă la loc comanda. În concluzie, eu unul nu cred că acest Fenomen Mesia de care pomenești are la bază ceva mai subtil sau că ar fi un element introdus intenționat ca un comentariu religios/social/etc. În cel mai bun caz e fast-food for thought, un produs secundar al unui plan de afaceri 🙂

      Acum nu știu exact cum e Inquisition (pot doar extrapola pe baza la ce-am jucat de la Bioware), dar să mor eu dacă m-am simțit presat de timp/companioni/urgiisataniste într-un RPG Bioware. Sigur, companionii dau din gură ca turbații că DOOOM!, dar la nivel de gameplay nu se simte urgia urgenței 🙂 Lumea arde, ciracii tăi plîng, dar tu tot ai timp s-o arzi sandboxy culegînd buruieni și rezolvînd sidequest-uri de MMO.

      Also, că tot vorbeam de mesii, companionii (sectanții tăi) sunt puși acolo ca să-ți aducă osanale. Cînd faci ce vor ei. Cînd nu … se comportă ca niște copii, bat din picior și urlă. So, Mesia? Nope, mai degrabă un șefuț de sectă 🙂 Oricum, din punctul meu de vedere, Bioware chiar nu mai are nimic de spus în momentul de față. Se repetă. Cînd voi avea chef de un powertrip, știu unde să merg 🙂

    • Aidan
      Publicat ianuarie 26, 2015 6:04 pm 0Likes

      Interesanta perspectiva ta.

      Dar au farmecul lor si productiile din categoria powertrip. Eu am o slabiciune pentru ele. Sunt usor de digerat, ma pot pierde in ele. Adun flori si ma simt bine facand potiuni. Se intampla tot mai rar sa am rabdarea si nivelul de energie necesare pentru a ma implica in ceva mai complex.

      Sunt atat de multe jocuri pentru ca sunt atat de multi oameni cu tot atat de multe nevoi ce trebuie satisfacute cumva.

      PS: Credeai ca dialogurile romance din ME sunt penibile? Stai sa le vezi pe cele din Inquisition…

    • cioLAN
      Publicat ianuarie 26, 2015 6:25 pm 0Likes

      Nu acuz 🙂 Îmi place și mie să fiu zeu, probabil o să butonez și eu Inquisition cînd o să am timp de el și nu e altceva pe listă. Dar mi-e greu să cred că Bioware poate fi „acuzată” de subtilitate. Și am explicat de ce 🙂 Btw, să citești interviul de care pomeneam mai sus 🙂

    • Drow
      Publicat ianuarie 26, 2015 7:37 pm 0Likes

      La chestia cu flirtul/sexul/sa-i zicem „romance” n-ai dreptate deloc IMO. Vrei penibilitate? Uita-te la Skyrim si la fierarul homosexual din Riften. Am crezut ca e bug initial, dupa care, in secunda doi am zis ca „mi-as fi facut personaj femeie si am uitat?” Nu ca daca te insori/mariti heterosexual pentru o placintica e mai interesant. Nu, nu si nu, romance-ul Bioware e interesant. In ME2 parca imi parea rau sa o insel pe nevasta-mea din ME1 🙂

  • Bogdan Radu
    Publicat ianuarie 26, 2015 5:04 pm 0Likes

    Au descoperit leit-motivul 😀

    • cioLAN
      Publicat ianuarie 26, 2015 5:58 pm 0Likes

      Au decolat spre lună călare pe monomit 🙂 Nu-s nici primii, nici ultimii. Dar măcar alții mai deviază puțin de la algoritm 🙂

  • Florin
    Publicat ianuarie 26, 2015 6:38 pm 0Likes

    Cred ca primul Neverwinter e singurul care iese din sablonul cu Mesia. Spun „cred” pentru ca nu am reusit sa il duc pana la capat desi l-am jucat de multe ori.

  • LauRoman
    Publicat ianuarie 26, 2015 8:08 pm 0Likes

    Nu e treaba asta cu Mesia in jocuri un fel de alternativa la situatia in care reusesti sa faci tot fara prea mult ajutor din partea asociatilor? Macar daca esti un Marty Stu / Mary Sue, mori la sfarsit. Mie sincer mi-a placut printre RTS-uri campania (luat ca total) din Warcraft (3) in care nu ai perspectiva unuia care trebuie sa castige tot cu o singura factiune distrugandu-i pe toti (Starcraft, C&C, WH40K), ci joci doar din perspectiva unuia din personajele importante intr-o poveste care afecteaza intreaga lume cunoscuta.

    As putea spune ca mmo-ul The Old Republic este un alt joc in care nu are ca rol principal un personaj de acest fel, desi, ar fi o gramada de argumente pro sau impotriva faptului ca un Jedi e prin definitie un fel de Mesia, vezi filmele si primul joc KotOR.

    Daca mai stau si ma gandesc mai bine, si pun ideile de mai sus in alta ordine, in general, personajul dintr-un RPG e un Marty Stu / Mary Sue mai peste tot, exceptie fac cateva jocuri care fie nu sunt „americane” fie sunt bazate pe curente povesticesti mai noi in care personajul principal e cam nesigur pe el sau un pic scuturat psihic/emotional (vezi jocuri ca cele de la NaughtyDog sau Bioshock sau noul Tomb Raider samd). Daca un personaj e un Marty Stu / Mary Sue si moare la sfarsit, matematic vorbind, devine un Mesia, nu?

    Luand in considerare lucrurile aste si faptul ca flowchart-urile de dialoguri, decizii si actiuni din jocurile Bioware sunt destul de complexe, de cate ori mai complexe ar fi daca personajul principal ar muri sau ar disparea sau ar deveni neimportant pe la mijlocul jocului si ar trebui sa alegi alt personaj. Mai pune la bataie idea ca noul personaj pe care il alegi nu ar fi prestabilit (pentru ca daca ar fi prestabilit nu ar avea sens sa renunti la primul) atunci complexitatea creste de cateva ori.

    Pe langa asta Bioware nu are cine stie ce scenaristi asa ca, moartea personajului e o varianta usoara pentru a incheia relativ etans povestea unui anumit personaj sa a unui moment din istoria universului in cauza vezi, Buffy, Walter White sau Criza Pamanturilor Infinite samd.

    Jocurile mentionate de mine acum vreo trei paragrafe ca neavand un pesonaj mesianic, da, am cam mintit in privinta lor. Personajul principal de acolo nu e cel ales, dar ce au in comun? Unul din companionii principal este salvarea omenirii, sau cel putin a unei parti a acesteia. Ellie, Elizabeth sau Samantha Nishimura sunt salvatorii ceresti pentru anumite parti ale societatii. Aceasta figura de stil nu e limitata la personajele principale, si aceste nu trebuie neaparat sa moara pentru ca aceasta sa fie luata in considerare.

    • D3F3
      Publicat ianuarie 26, 2015 8:39 pm 0Likes

      La Starcraft au c-am nasolit-o cu Starcraft 2, fiecare expansiune e un faction si fiecare cu agenda lui pe care si-o ating. Iar la Warcraft au distrus-o cu WoW, desi noi suntem personaje anonime, insa omul bun la tot al cosmosului, si pe Thrall prea l-au facut Iisus, mai da-l in colo ca deja devine ridicol. El trebuie sa fie peste tot, si sa ne arate ca e Shamanul, nu e Shaman el e The Special One of Nature.

      Si mie imi plac jocurile in care nu esti un erou invincibil care nu poate sa dea chix niciodata, si nu face ceva imoral niciodata.

  • Pakistan
    Publicat ianuarie 26, 2015 10:51 pm 0Likes

    si-acu sa ma bag si io in seama fara nici un fel de habar: pai si Geralt nu-i tot un fel de mesia salveaza-tot? atata doar ca are mai multa libertate in alegeri (modalitati de a salva lumea)… sau poate mi se pare mie pentru ca am jucat doar pe firul narativ in care e el cel mai bun si cel mai sfant…

    • Drow
      Publicat ianuarie 27, 2015 12:01 am 0Likes

      Pai (1) nu salveaza tot, in principiu alege intre tabere si (2) oricum toti sunt cam de cacat, deci pe oricine salveaza, tot naspa iese. Nu-i Mesia, e un fel de Baba Novac 🙂

  • Bragarin
    Publicat ianuarie 27, 2015 7:00 am 0Likes

    Cand ati zis Bioware, m-am gandit prima oara la Kotor 1 si 2, The old Republic m-a dezamagit.Oricum mie ME nu mi s-a parut mare lucru, nu prea m-a prins povestea, in schimb mi-as da banii pe un Kotor 3

  • TG
    Publicat ianuarie 27, 2015 4:30 pm 0Likes

    I don’t see it. Și eu am jucat toate RPG-urile (și TPS-uri) lor, cu excepția lui DA3, dar ”fenomenul Mesia” nu mi se pare decât fenomenul blockbusterului de weekend. Cel puțin în alde ME-uri sau DA-uri asta ești, Tom Cruise, nu Mesia, iar obsesia lor către epic a ajuns să coste foarte mult jocurile. E printre treburile care au îngropat pur și simplu Mass Effect 2 și în ciuda îmbunătățirilor de gameplay, a ținut Mass Effect 3 în mocirlă.

    E o temă foarte convenabilă (prezentă în multe RPG-uri). Diferența e însă foarte mare când faci asta într-un setting ca DnD-ul, față de universurile create apoi de ei, cu cât le-a permis talentul. Îmi pare rău dar nu cred că scenariștii Bioware au urmărit cu atenție nimic, construcția lumii și a poveștii e la plesneală, ținută împreună cu prostii epice caracteristice, deloc originale.

    • Aidan
      Publicat ianuarie 27, 2015 5:15 pm 0Likes

      Nu cred si nu ma pot lasa convins de asta.

      Am senzatia ca ii consideram mai prosti decat sunt. Daca faci jocuri care se vand in draci, nu inseamna ca la butoane se afla niste maimute motivate de banane. Dar, cine stie?

    • Drow
      Publicat ianuarie 27, 2015 9:15 pm 0Likes

      Nu poti sa fii convins pentru ca nu e un punct de vedere valid, bineinteles. Cand piata ei majoritatea criticilor spun cam acelasi lucru, ce spun unu-doi Gica-contra chiar nu conteaza.

    • Caleb
      Publicat ianuarie 27, 2015 10:32 pm 0Likes

      Doar aşa ca să te dumireşti şi tu http://ro.wikipedia.org/wiki/Argumentum_ad_populum

    • Bogdan Radu
      Publicat ianuarie 29, 2015 5:06 pm 0Likes

      Nicely put! Este insa foarte la moda la noi –> vezi mai TOATE emisiunile TV 😀

    • Drow
      Publicat ianuarie 29, 2015 9:36 pm 0Likes

      Ca sa pricepi si tu ce vorbim aici:
      1. TG spune „scenariștii Bioware au urmărit cu atenție nimic, construcția lumii și a poveștii e la plesneală, ținută împreună cu prostii epice caracteristice, deloc originale.”
      2. Aidan: „Am senzatia ca ii consideram mai prosti decat sunt. Daca faci jocuri care se vand in draci, nu inseamna ca la butoane se afla niste maimute motivate de banane.”
      3. Cand piata si majoritatea criticilor spun cam acelasi lucru, ce spun unu-doi Gica-contra chiar nu conteaza.
      4. Sa bagi logica intr-o chestie care tine de gusturi, de pareri, eminamente subiectiva, e o eroare de … DA, de logica!

      De parca n-ai fi prin industrie si n-ai sti cum se dezvolta un joc de genul asta, cu bugetul asta – mai ales cand iese o duda care are succes si la critica si in piata, sunt prea putine de comentat legat de scenarsiti samd.

    • Drow
      Publicat ianuarie 29, 2015 10:41 pm 0Likes

      Revin cu un exemplu. Un film de Oscar, nu „n” nominalizari, cu „m” premii, care e si block-buster, n-ai cum sa zici ca e slab/prost. Poti spune ca nu-ti place, ca nu-l intelegi, ca nu e genul tau, dar nu poti spune ca e facut de tampiti. Cam la asta se reducea disputa de mai sus. Cat despre linkul de wiki, e foarte corect, numai ca nu e aplicabil aici.

    • TG
      Publicat ianuarie 30, 2015 9:05 am 0Likes

      Drow, mai bine nu reveneai cu un exemplu, pe bune. E aiurea dar nu are rost sa te contrazic pentru ca n-are nici o treaba cu ce ziceam, alde blockbusterele care au incasarile cele mai mari si prind cel mai mult la public si sunt emulate de Bioware in ultimele lor jocuri nici macar nu ajung la Oscaruri.

    • Drow
      Publicat ianuarie 30, 2015 10:08 pm 0Likes
    • TG
      Publicat ianuarie 31, 2015 6:56 am 0Likes

      Dap.

    • TG
      Publicat ianuarie 31, 2015 7:00 am 0Likes

      http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_highest-grossing_films

      Am uitat link-ul, dacă tot ne plictisim și dezbatem chestii evidente… ia vezi, care-i regula acolo?

    • Drow
      Publicat februarie 1, 2015 6:22 pm 0Likes

      Din primele 10, doar unu (locul 10) nu are macar o nominalizare la Oscar. Deci am dreptate. Stiu, sunt destept si informat. N-am nevoie sa-mi faci statue. Pusici.

  • Caleb
    Publicat ianuarie 27, 2015 8:06 pm 0Likes

    Pe undeva, cred că motivul Salvatorului are o viaţă proprie şi se strecoară în multe poveşti, într-un fel sau altul.
    Normal că prinde o poveste în care cineva face imposibilul şi le arată celorlalţi că:
    a) poţi face imposibilul
    b) niciun drum nu e bătut în cuie

    Acum, că unii folosesc mai mult sau mai puţin conştient asta în poveştile lor, e ceva normal. Totuşi, dacă e vorba să fii auto-conştient sau „self-aware” cum ar zice englejii, prefer povestitorul de tipul lui Pratchett, vezi Hogfather, de exemplu.

    Asta le reproşez în general producătorilor de AAA-uri. Prea se iau în serios şi cu ME, cu Dragon Age şi cu Assassin’s Creed.
    Te joci un Divinity: Original Sin, mai mare plăcerea (chit că nu m-am prea mult din lipsă de timp, dar e clar self-aware şi face şto de asta), iar despre Wasteland 2 mi-a povestit Cioli destule cât să-l încadrez tot acolo.

    Vă spun că un joc precum Venetica, un action RPG cu tot felul de elemente împrumutate şi făcut oarecum pe genunchi, a fost o companie mult mai plăcută decât orice ME sau chiar Witcher II, aş catadicsi, tocmai fiindcă ştie să se joace şi cu el însuşi.

    ME a fost cel mai fain când fura de la Star Control. Mako, planet exploration etc. Restul a furat în mare de la Advent Rising, în caz că nu l-aţi jucat. A şi fost în LEVEL full. Căutaţi un Let’s play cu tot cu cutscenes şi veţi vedea. Doar că şi Advent Rising e mai fain decât ME 🙂

    Şi da, la Bioware n-o să găsiţi subtilitate. Nu fiindcă sunt ei proşti, ci fiindcă nu li se aprobă. Cum să confuzezi publicul cu din astea? Dacă nu mai cumpără ME XIX?

    • Drow
      Publicat ianuarie 27, 2015 9:26 pm 0Likes

      Advent Rising vs. ME? Lol, daca-mi aduc bine aminte AR lua ceva gen 7.5 in Level, cu un review in care redactorul se astepta la mai mult de la Scott Orson Card, era dezamagit de animatiile personajului si de mecanica de joc nitel retardata, in timp ce primul ME parca a avut peste 9. Parca-parca review-ul din AR a avut doar una sau doua pagini? Pana si ME 3 (prima varianta, cu finalul nemodificat) a luat, dupa un review-maraton al lui mester Ghinea un 8…

    • Caleb
      Publicat ianuarie 27, 2015 10:23 pm 0Likes

      Şi ce-are review-ul din Level făcut de altul cu opinia mea? 😀

    • Drow
      Publicat ianuarie 29, 2015 9:39 pm 0Likes

      Puneam lucrurile in perspectiva doar – atunci faceati bash cu el, acum, vezi Doamne, s-a „patinat” si a devenit o referinta, sau ceva. Mai ai nitel si zici ca a fost indie, fata de jocurile AAA care se iau in serios.

    • Caleb
      Publicat ianuarie 29, 2015 10:19 pm 0Likes

      A deci mai nou tot ce-a fost vreodată la LEVEL e o fiinţă unitară, intergalatică şi oricare dintre mădularele ei, including moi, intră în contradicţie cu punctul de vedere oficial al Statului LEVEL dacă a avut şi are o părere diferită faţă de mădularul care s-a exprimat la vremea aia printr-un articol, nu? 😛 Tare, nu ştiam că se vede şi aşa.

    • Drow
      Publicat ianuarie 29, 2015 10:44 pm 0Likes

      Ereticule, deci te opui DOGMEI?

  • Caleb
    Publicat ianuarie 27, 2015 8:21 pm 0Likes

    Aş devia de fapt şi spre Human Revolution, unde finalul de early access pe care l-am avut îl găsea pe Alex Denton în faţa oglinzii proprietate personală, spartă. Deja îmi făceam gânduri: o fi nervos că l-au implantat fără voia lui, poate jocul are o cale prin care dărâmă puletele transumanismul şi ordinea mondială, scapă cumva lumea de chestia asta.
    Când colo, normal, continui să bagi implanturi ca apucatul, traiectoria jocului e tunelară şi extraordinara evoluţie de carton te duce către cele 3+1 butoane ajunse legendare.

    Ca să nu mai zic de scrierea seacă şi insipidă, preocupată dincolo de orice altceva de coerenţă factuală, care a acoperit cam tot jocul, de parcă l-au făcut după checklist, nu din pasiune.

    În fine, am deviat, ideea e că într-o industrie ca asta, nimeni nu-şi mai prea asumă riscuri, fiindcă e plin beciul de cadavrele companiilor care au făcut-o, coios. Nu există mesaje ascunse în mainstream şi AAA, nici măcar cât falusul din Fight Club.

    • Aidan
      Publicat ianuarie 27, 2015 8:29 pm 0Likes

      „ME a fost cel mai fain când fura de la Star Control. Mako, planet exploration etc. Restul a furat în mare de la Advent Rising, în caz că nu l-aţi jucat. A şi fost în LEVEL full. Căutaţi un Let’s play cu tot cu cutscenes şi veţi vedea. Doar că şi Advent Rising e mai fain decât ME :)”

      Multumesc. Point taken. *Cauta disperat DVD-ul prin casa*

  • Caleb
    Publicat ianuarie 27, 2015 8:39 pm 0Likes

    Also, dacă vrei să-ţi aminteşti ce înseamnă un Action RPG cu adevărat fain, cotrobăie după Vampire Bloodlines şi trage ultimul fan patch. Ăla, da!

    „You look familiar. Were you ever on a milk carton?” Epic.

    Sau, personajul, privind la un stâlp de circulaţie cu STOP: „No, YOU STOP!”.

    Şi da, creatorii Bloodlines desigur că s-au dus la vale 🙂

  • Adrian D.
    Publicat ianuarie 27, 2015 8:58 pm 0Likes

    oh my, why’d you have to mention Bloodlines.
    BRB, reinstalling.
    Also, Jack. Pe care intotdeauna l-am asociat cu barul omonim din Bucuresti, fie-i tarana usoara, ca s-a transformat in cafenea de hipsteri in care femei cu ochelari cu rama groasa servesc lichide dubioase la borcan. Divaghez… dar la dracu daca dupa un wk-end pierdut in Deus Ex nu ma lasa complet rece aparitia oricarui titlu AAA recent.

  • Caleb
    Publicat ianuarie 27, 2015 10:16 pm 0Likes

    Întâmplător, după 15 ani de holbat în tuburi catodice şi acvarii cu cristale lichide m-am făcut şi eu posesor de ochelari cu ramă groasă, că alte neamuri arătau penibil pe făţăul meu. În apărarea mea, sunt identici cu cei purtaţi de Gordon Freeman. M-am scos?

    Human Revolution sau Deus Ex, ediţia princeps?

  • Caleb
    Publicat ianuarie 30, 2015 12:13 pm 0Likes

    @Drow – Cea mai mişto chestie la LEVEL a fost că am avut un permanent conflict de opinii, din care au ieşit chestii faine. Era un loc unde coexistau viziuni foarte diferite, se ciocneau şi ieşea o revistă fană 😉 No Dogma there, not even for choosing GOTY awardz.

    • Drow
      Publicat ianuarie 30, 2015 10:16 pm 0Likes

      Da, in unii ani era clar ca iesea sange la GOTY :). Cat despre review-uri mai aveati apropouri cum ca alt coleg are alta parere – in plus mai erau si review-urile scrise in colaborare – Fallout 3 parca, ar fi un exemplu – iarasi, foarte interesanta idee.
      *missing the old days*

  • Caleb
    Publicat ianuarie 30, 2015 11:01 pm 0Likes

    *sighs*

  • Caleb
    Publicat ianuarie 30, 2015 11:04 pm 0Likes

    Bă, cred că şi ăia rămaşi prin Bioware suferă după vremurile bune, ahahahahaha!

  • Reaper
    Publicat februarie 10, 2015 11:28 am 0Likes

    În primul Blood Omen, Kain părea a fi o marionetă care trebuia să se sacrifice la sfărșit pentru a salva lumea de la distrugere. Spre final avea 2 variante sacrificiul sau stăpânirea… ei bine a refuzat sacrificiul fiind dezgustat de latura meschină a oamenilor și a decis să stăpânească asupra unei lumi damnate. A fost o alegere genială, demonstrând că nimeni nu poate manipula la nesfărșit.

Adaugă un comentariu