Ofertant: PC-coolers.ro

Mionix Castor este un mouse de gaming construit pentru a satisface pretenţiile utilizatorilor cu discernământ, aflaţi în căutarea unui raport optim între confort şi performanţă. De fapt, îmi este dificil să consider Castor un gadget destinat exclusiv jucătorilor, calităţile acestuia acoperind o plajă mult mai largă – este potrivit în orice situaţie, oriunde, fie că este conectat la un sistem monstruos sau la un laptop office.

Cu o ergonomie atent studiată, acesta îmbracă un senzor optic Pixart PMW 3310 într-o carcasă din plastic mat, flancată de o suprafaţă cauciucată foarte aderentă graţie texturii, destinată sprijinului degetului opozabil. Pe orice parte l-ai întoarce şi oricum l-ai mânui, Castor arată şi se comportă natural, de parcă îl foloseşti de foarte mult timp şi ai fost mereu obişnuit cu el – iar la acest nivel, privit holistic, îl pot compara cu legendarul Razer DeathAdder, pe urmele căruia calcă apăsat şi cu încredere.

Senzorul din stea

Cei de la Mionix nu şi-au botezat mouse-ul după mamiferul constructor de baraje, ci după Alpha Geminorum, una dintre cele mai strălucitoare stele din constelaţia Gemeni. Ei bine, nucleul „astrului” aflat în test este senzorul optic PMW 3310 (cu iluminare LED IR HSDL-4261), acompaniat de un procesor ARM tactat la 32Mhz, 10kb RAM şi 128kb memorie internă.

Traduse în performanţă, componentele aranjate pe PCB-ul solid din Castor livrează, cel puţin teoretic, o rezoluţie de 10000DPI via firmware, 215 IPS (5.45m/sec) şi distanţă de ridicare ajustabilă, cu zero accelerare hardware suplimentară.

Mouse Rate Checker confirmă o medie de 1000Hz a ratei de polarizare, valori susţinute şi în testele Enotus, cu o marjă de eroare ignorabilă. Practic sunt îndeplinite condiţiile esenţiale pentru a încadra mouse-ul Mionix în clasa de gaming high-end, căci mi-e tare greu să cred că cineva ar avea nevoie de mai mult. Desigur, cât timp nu vorbim despre confort…

Cu patru straturi şi suficientă lumină

Numai că ambiţiosul Castor excelează la capitolul ergonomie, indiferent de priza utilizată cu mâna dreaptă. Totuşi, am observat un aranjament al curbelor orientat spre palm grip, deşi carcasa mată tratată cu patru straturi de cauciuc permite un claw grip ferm, fără riscuri de alunecare la strângerea mai puternică.

Din nefericire, zonele de contact cu pielea se murdăresc repede – un coşmar dacă transpiri excesiv după o sesiune mai lungă de joacă. Butoanele suplimentare – două în stânga, deasupra degetului opozabil, şi unul în spatele rotiţei de scroll, pentru profilurile DPI – sunt uşor de accesat, iar contactele butoanelor principale (OMRON D2FC-F-7N mecanice) au reuşit să împace arcurile moi cu o senzaţie plăcută la apăsare.

Acelaşi lucru este valabil şi pentru pasul rotiţei de scroll, foarte precisă. Cântărind aproximativ 94 de grame fără cablul izolat cu material textil, rivalul DeathAdder-ului zboară cu lejeritate dintr-un colţ în altul pe mousepad, glisând pe cele două patine teflonate şi făcând paradă cu swag-ul emanat de iluminarea LED multicoloră, personalizabilă.

Apropo de personalizare, deşi instalarea softului este opţională, acesta deschide porţile către o pleiadă de opţiuni interesante, utile gamer-ului înrăit: editorul macro, viteza pe axele XY sau analiza suprafeţei, toate grupate elegant şi intuitiv. Pe partea de conectică, Mionix a înzestrat rozătorul (m-am temut de gluma asta) cu un muştiuc USB placat cu aur. Acum, habar nu am dacă metalul preţios are un efect real ori este doar o găselniţă – dar, huh, factor bling!

La muncă serioasă

Deşi PMW 3366 rămâne un senzor optic superior celui din miezul lui Castor, frăţiorul mai mic 3310 se comportă ideal pe orice suprafaţă şi rămâne un model Pixart de succes. În fond, se găseşte pe Rival 300 sau R.A.T. Pro X. Încercând să mulgă şi ultimul strop, Mionix a ridicat valoarea standard de la 5000 la 10.000 DPI prin firmware, o extravaganţă relativ inutilă din punctul meu de vedere.

Cu excepţia mousepad-ului din kitul de presă Shadow of Mordor, unde mişcările rapide întâlneau mici hopuri în traseul cursorului, Castor a rămas încrezător pe textil şi plastic. În Quake 3 am simţit că pot urmări precis ţinta, mişcările bruşte pe verticală fiind susţinute de poziţia confortabilă a mâinii (degetul mic nu atinge niciodată pad-ul) şi LOD.

De asemenea, alternarea profilurilor salvate în memoria internă are loc instantaneu. Particularităţile unui hack’n’slash frenetic cum este Titan Quest au scos în evidenţă adaptabilitatea mouse-ului, căci mi-a fost uşor să programez câteva abilităţi pe butoanele laterale şi să profit de reacţia degetului mare.

Pe deasupra, zgomotul redus al click-urilor repetate nu devine niciodată supărător. În Red Alert 3 m-am distrat copios după asignarea unui grup de infanterie pe butonul 4, butonul 5 controlând grupul de tancuri. Este uşor de imaginat rezultatul, o singură mâna fiind suficientă pentru a rade baza inamică, în timp ce stânga ajuta gura să înfulece nişte şniţele de curcan. Per total, Mionix are stofă de „all-rounder”.

Castorul a ucis Vipera?

Aş spune că da. Mionix propune o alternativă serioasă la soluţia Razer, cu o construcţie impecabilă, un raport calitate-preţ decent şi performanţe de invidiat. Cine caută un mouse futurist cu dotări nemaivăzute se poate îndrepta lejer spre Rival 700, prezentat în ediţia trecută, însă jucătorii de FPS-uri competitive, strategii şi alte titluri în care hitbox mai înseamnă ceva, pot opta confienţi pentru Castor – evident, fără a exclude utilizatorii obişnuiţi.

Cele şase butoane răspund impecabil comenzilor, iar carcasa aderentă cu forme aproape perfecte îl ascunde uşor într-o palmă cu dimensiuni normale. În plus, vine împachetat într-o cutie simpatică, însoţit de documentaţie şi câteva abţibilduri. Castor câştigă prin simplitate şi design inteligent, ceea ce mă face să înţeleg de ce reuşeşte să ţină pe orbită un soi de cult care îi ridică în slăvi atributele. Eu pot doar să îl numesc unul dintre cele mai bune mouse-uri testate anul acesta.

ARTICOL PUBLICAT ÎN NUMĂRUL 7 AL REVISTEI DE GAMING NIVELUL2