Pe la începutul anilor 2000, încă mai exista un gen de joc care astăzi ar fi considerat foarte de nișă… și sincer, nici atunci nu era foarte popular. Genul a fost practic inventat de Pyro Studios, o echipă de spanioli foarte talentați care a scos și seria Commandos.

Desperados: Wanted Dead or Alive a făcut prima dată ochi în 2001 datorită nemților de la Spellbound Entertainment și a fost practic un Commandos cu skin de Western. Mă rog, pentru vremea respectivă era un skin foarte frumos, băieții și fetele fiind foarte atenți la detalii. Și acest Desperados era la fel de autentic ca un Spaghetti Western din zilele bune ale lui Sergio Leone. Dacă nu știți ce vorbesc aici… e ok, sunt bătrân. Dar divagăm de la subiectul principal al review-ului.

Continuarea seriei, Desperados 2: Cooper’s Revenge, a fost o încercare eșuată de a implementa 3D-ul în acest gen. Iar Helldorado e pur și simplu atât de prost încât nu merită menționat. Seria Commandos a murit după al doilea joc din serie, care a fost și ultimul care a meritat jucat. 3-ul a făcut greșeala capitală să adauge timed missions (într-un RTT!!!!!), iar 4 a fost o aberație căreia n-o să-i mai pronunț numele pentru că e mai bine pur și simplu să uităm că a existat. Din păcate, Pyro Studios se ocupă zilele astea cu… jocuri pe mobil… sau ceva framework de 3DS Max sau ceva.

Mă rog, RTT-ul (Real Time Tactics) n-ar fi fost nici primul, nici ultimul gen de joc de care lumea uită, dar uite că băieții de la Mimimi Games se încăpățânează să-l resusciteze. În 2016 au scos excelentul Shadow Tactics: Blades of the Shogun – iar acum în 2020, la aproape 20 de ani de la lansarea singurului Desperados care merita menționat, avem Desperados III.

Merită aici să menționez că au fost și destul de amabili încât să trimită un cod de review, așa că hai să vedem dacă e încă unul din cazurile când mai bine lași genul să moară decât să faci schimbări, sau dacă avem de-a face cu un RTT veritabil care poate încuraja mai mulți producători să dezvolte jocuri din acest gen.