Tactics, tobacco, patience

Pe partea de gameplay, Desperados III e destul de identic cu Shadow Tactics și te pune să faci abuz de savescumming. Adică quick save la fiecare 2 minute, chestie care ți-e repetată în tutorial și apare pe ecran ca alertă la fiecare 1 minut / 1 minut jumate / două minute (în funcție de cum îți setezi). Din fericire, poate fi și dezactivată.

Chestia asta te scutește un pic de niște bătăi de cap. În general, o partidă de Commandos 2 începea cu o analiză de hartă care dura 3-4 ore, timp în care erau urmărite mișcările fiecărui inamic și se luau notițe mentale și scrise pentru a pregăti planul. Primele 2-3 mișcări îmi ieșeau la perfecție, după care se întâmpla ceva nașpa, se dădea alarma sau muream… și dă-i și ia-o de la capăt. În Shadow Tactics ai avantajul că poți încerca și eșua folosind aceeași variantă și de câte 70 de ori, într-un timp relativ scurt. Dar până la urmă nu e obligatoriu să folosești această abordare, chiar dacă e recomandată de producători.

Practic, cred că cea mai bună comparație pe care o pot face în cazul lui Desperados III include un joc de șah: analizezi situația din teren și planifici cu câteva mișcări înainte.

Partea bună e că nivelurile de dificultate sunt variate și permit atât celor care joacă pentru prima oară un RTT, cât și veteranilor genului de joc să aibă parte de o experiență plăcută. Nivelurile sunt măricele (mi s-au părut mai mici decât cele din primul Desperados, dar s-ar putea să mă înșel) și cu vreo 2-3 excepții mi-au consumat cel puțin o oră/căciulă chiar și la gradul de dificultate Beginner.

Încă un avantaj e că poate fi jucat foarte bine și pe console: eu am făcut review la varianta de Xbox și controlul este optimizat foarte bine. Grafica nu e cea mai impresionantă, dar își face treaba cu brio pentru o strategie și ajută jocul să creeze atmosfera de Western pe parcursul celor 3 regiuni americane acoperite de poveste. Muzica e de asemenea foarte faină și contribuie mult la atmosferă.