Inițial credeam că va fi doar o distracție de o noapte. Ceva efemer, pentru care plătesc prețul corect și care se termină înainte să realizez prin ce am trecut. Și mai presus de toate, credeam că va fi doar ceva ce voi bifa pe listă fără niciun fel de implicare emoțională. Ba chiar am tratat relația noastră atât de superficial încât am așteptat o reducere de 15% din prețul cerut.

Da, vorbesc despre Minecraft Dungeons. Voi la ce vă gândeați?

Prima mea interacțiune cu jocul a avut loc în cadrul episodului 35 din Nintendo Vlad, la doar o zi după ce am primit de la Altex livrarea cu ajutor umanitar pentru supraviețuire psihică în pandemie. Trebuie să recunosc, am cumpărat Minecraft Dungeons pentru că mai aveam nevoie de un produs de 110 lei pentru a atinge valoarea minimă pentru livrare gratuită a comenzii.

Dar în același timp eram contrariat de ceea ce jocul încearcă să realizeze: un hibrid între Minecraft și Diablo? Un RPG cu elemente hack n slash pentru copiii ai căror părinți chiar țin cont de recomandările ESRB de pe cutie? Conceptul a fost suficient de interesant pentru a-i acorda câteva ore din viața mea.

Ceea ce a început ca o scurtă incursiune analitică de câteva ore s-a transformat într-un obicei nesănătos. Credeam (și cumva speram) că mă voi detașa destul de repede de joc și îl voi arunca în coșul cu jucării pe care generația mea, care a crescut cu Diablo și alte jocuri sângeroase, nu le va înțelege. Știți voi, același loc unde punem Fortnite, originalul Minecraft și alte titluri populare în rândul celor născuți după anul 2005.

Dar așteptările mi-au fost înșelate într-un mod foarte plăcut. Și deși primele două ore de gameplay mi-au dat impresia că am de-a face cu ceva infantil și mult prea simplu pentru gusturile mele, dificultatea crescândă și complexitatea unor abilități m-au făcut să mai rămân și să spun de fiecare dată „încă o misiune și merg la culcare”. După care am mers la culcare la 6 dimineața și m-am trezit pentru a continua de unde am rămas.