Horror-ul e… și nu prea e. Sunt puține momente care să te determine să tresari, iar inamicii (doar de patru feluri, cei mai mulți dintre ei fiind Sub-Verini) nu te fac nici ei să-ți scapi inima-n chiloți. La început, cât încă nu știi ce te așteaptă, atmosfera e oarecum tensionată, însă momentele când muzica de fundal care ar trebui să bage frica în tine se oprește brusc strică orice sentiment de imersiune. Mi s-a părut că uneori se pornea din senin și se oprea la fel.

Momentele de platforming sunt condimentate câteodată cu nevoia de a te folosi de una dintre cutiile de lemn atent aruncate prin cameră pentru a ajunge la un punct mai înalt. Ce te faci însă atunci când, din greșeală, scapi cutia prin geam (care nu se sparge) sau prin perete? Încarci ultima salvare, asta faci. Jocul e plin de buguri (e drept că doar cel menționat mai devreme necesită întoarcerea la o salvare anterioară) și exploit-uri (dacă te urci pe o masă, Sub-Verinii nu-ți vor mai putea căra picioare în gură pentru că bătrânețe). Pe setările grafice cele mai joase iluminarea își face de cap, acoperind doar unele porțiuni din nivel, iar pereții dispar adesea, până în momentul în care te apropii de ei.

Sunt și unele idei bune în joc, precum cea a unui inamic indestructibil (Dark Pressence) care apare după ce mori și care, dacă te omoară, te face să pierzi din cantitatea maximă de mana (pe care o folosești pentru diverse acțiuni, precum și pe post de muniție pentru unele arme, și pe care o poți îmbunătății culegând niște cristale răspândite prin nivele). Din păcate, ideile bune se pierd sub miriada de probleme pe jocul le are.

Din cauza modelului episodic, jocul se termină în coadă de pește. Aștept cu interes continuarea, în speranța că schimbările aduse îi vor prii. Asta în condițiile în care unele mecanici (precum cea a adunatului de suflete) nu și-au găsit loc în acest prim capitol. Dezvoltatorul plănuiește să schimbe o bună parte din arme în următoarele acte, precum și să introducă noi inamici și nivele. Mecanicile vor rămâne, în mare parte, aceleași, iar asta este puțin îngrijorător. Fără un tempo puțin mai ridicat și un gameplay mai puțin repetitiv, nu văd cum calitatea jocului s-ar putea îmbunătății simțitor. Rămâne de văzut.

Chiar și în stadiul actual, recomand acest joc pentru aceia dintre voi care doresc să susțină un dezvoltator român. La prețul pe care îl are și luând în considerare că la programare, interfață și level design a lucrat un singur om, cel puțin din curiozitate ar trebui să îl încercați. Lăsând asta la o parte însă, dacă nu aveți timp de pierdut experimentând indie-uri dubioase și sunteți stresat să nu pierdeți nici o secundă pe jocuri de o calitate discutabilă, atunci întoarceți-vă din drum, căci nu este pentru voi.