Review: Blinding Dark
Horror-ul e… și nu prea e. Sunt puține momente care să te determine să tresari, iar inamicii (doar de patru feluri, cei mai mulți dintre ei fiind Sub-Verini) nu te fac nici ei să-ți scapi inima-n chiloți. La început, cât încă nu știi ce te așteaptă, atmosfera e oarecum tensionată, însă momentele când muzica de fundal care ar trebui să bage frica în tine se oprește brusc strică orice sentiment de imersiune. Mi s-a părut că uneori se pornea din senin și se oprea la fel.
Momentele de platforming sunt condimentate câteodată cu nevoia de a te folosi de una dintre cutiile de lemn atent aruncate prin cameră pentru a ajunge la un punct mai înalt. Ce te faci însă atunci când, din greșeală, scapi cutia prin geam (care nu se sparge) sau prin perete? Încarci ultima salvare, asta faci. Jocul e plin de buguri (e drept că doar cel menționat mai devreme necesită întoarcerea la o salvare anterioară) și exploit-uri (dacă te urci pe o masă, Sub-Verinii nu-ți vor mai putea căra picioare în gură pentru că bătrânețe). Pe setările grafice cele mai joase iluminarea își face de cap, acoperind doar unele porțiuni din nivel, iar pereții dispar adesea, până în momentul în care te apropii de ei.
Sunt și unele idei bune în joc, precum cea a unui inamic indestructibil (Dark Pressence) care apare după ce mori și care, dacă te omoară, te face să pierzi din cantitatea maximă de mana (pe care o folosești pentru diverse acțiuni, precum și pe post de muniție pentru unele arme, și pe care o poți îmbunătății culegând niște cristale răspândite prin nivele). Din păcate, ideile bune se pierd sub miriada de probleme pe jocul le are.
Din cauza modelului episodic, jocul se termină în coadă de pește. Aștept cu interes continuarea, în speranța că schimbările aduse îi vor prii. Asta în condițiile în care unele mecanici (precum cea a adunatului de suflete) nu și-au găsit loc în acest prim capitol. Dezvoltatorul plănuiește să schimbe o bună parte din arme în următoarele acte, precum și să introducă noi inamici și nivele. Mecanicile vor rămâne, în mare parte, aceleași, iar asta este puțin îngrijorător. Fără un tempo puțin mai ridicat și un gameplay mai puțin repetitiv, nu văd cum calitatea jocului s-ar putea îmbunătății simțitor. Rămâne de văzut.
Chiar și în stadiul actual, recomand acest joc pentru aceia dintre voi care doresc să susțină un dezvoltator român. La prețul pe care îl are și luând în considerare că la programare, interfață și level design a lucrat un singur om, cel puțin din curiozitate ar trebui să îl încercați. Lăsând asta la o parte însă, dacă nu aveți timp de pierdut experimentând indie-uri dubioase și sunteți stresat să nu pierdeți nici o secundă pe jocuri de o calitate discutabilă, atunci întoarceți-vă din drum, căci nu este pentru voi.
Plin de buguri și degrabă aducător de plictiseală, nu poate fi recomandat decât pentru că este rodul muncii unui compatriot de-al nostru și pentru cele câteva idei bune cu care vine. + câteva idei bune - bug-uri peste bug-uri |
|
Gen: First Person Adventure Data lansării: 12 august 2014 Platforme: PC Producător: Games Hut Distribuitor: Plug In Digital, Bulkypix Rating: 16+ |
6 Comentarii
poco
Cand am vazut poza credeam ca va fi ceva cu extraterestri… in schimb e un fel de (Clive Baker’s) Undying meets Thief meets Serious Sam meets Diablo III… urez succes, in orice caz 🙂
poco
BTW mi se pare aiurea (si nu vreau sa sun „nationalist”) ca in timp ce poetii si prozatorii nostri sunt niste mesteri a unor storyline-uri intortochiate dar in aceeasi timp savuroase, plesnind de atmosfera si „punere pe ganduri”, jocurile romanesti sunt niste cópii de americanisme ieftine… fratilor, decat sa fie un americanism second-hand mai bine o plesneala romaneasca, serios!
Valentin Stefan
Povestea nu suferă de americanisme. Faza cu amnezia… (prea) multe jocuri folosesc ideea asta și chiar dacă e enervantă, poate să fie reparată pe parcursul narațiunii. Aici… așa i-a ieșit omului (probabil și din cauza deciziei de a fragmenta jocul pe episoade).
Oricum, nu ne putem aștepta ca toate jocurile fie doldora de material de mestecat cu gândul. Asta e o încercare. Poate data viitoare se descurcă mai bine. Poate nu. Rămâne de văzut.
ungureanu88
Salut poco,
Sunt developer-ul acestui joc. Sunt perfect de acord cu tine ca faza cu amnezia este rasuflata in povestile horror, dar crede-ma ca este esentiala pentru poveste per total. Daca stai si citesti cu atentie intrarile in jurnal, usor usor, pana spre sfarsitul actului, o sa iti dai seama de ce era necesar ca protagonistul sa fie ‘uituc’.
Nu cred ca e tocmai corect sa te decizi asupra unui joc doar pentru ca un element din el seamana cu al altor jocuri. Pe acest sistem nu ar mai trebui sa apara alte jocuri pe langa Call of Duty, NFS, Amnesia / Slender sau Mario, de exemplu.
Nu sunt aici sa ‘fur’ de la oameni. De aceea sunt o gramada de filmulete pe canalul meu de youtube cu dezvoltarea jocului si puteti juca cu incredere demo-ul jocului direct de pe steam acum.
Numai bine si multumesc pentru feedback!
poco
salut ungureanu88, ma refeream la stil, abordare „si toate celelalte”, nu numai la mecanisme de gameplay… e cam aiurea sa zici ca m-am luat de „un element” in situatia in care, cum ti-am zis, este un Clive Baker’s Undying meets Thief meets Serious Sam meets Diablo III. ma refer in primul rand la design si atmosfera – ca in rest n-am pretentii de la o echipa care n-are milioane de dolari la indemana. aveati atat de multe abordari de design de explorat in afara de „generic”, „nordic” si „egiptean”… chiar nu era nimeni tentat?
poate in 2002 mai mergea dar acuma in niciun caz n-o sa se impuna pe piata internationala prin virtutea de a fi fost facut altundeva decat un second-hand Austin sau ceva 🙂
in rest m-am uitat la filmulete.
Călin Nahaiciuc
Să te uiţi la Tetsuo, neapărăt. Tsukamoto e printre regizorii cu cele mai fucked-up viziuni. Am văzut ultimul lui film la Veneţia. Se numeşte Nobi şi e ceea ce ar fi trebuit să fie Saving Private Ryan al lui Spielberg – adică mult mai raw, brutal şi mulat pe tema războiului. (în acelaşi fel în care The Black Keys îs ceea ce ar fi trebuit să fie The White Stripes – nu mă puteam abţine)
Bună cronică. Jocul pare interesant, în mod special ca şi proiect didactic pentru developer : jocurile sale o să devină tot mai bune de acum încolo.