RE-REVIEW: Syberia

În istoria revistei LEVEL, jocul Syberia s-a bucurat de o atenție deosebită: a avut parte de 3 articole și un CD cu joc full. Și deși am un respect deosebit față de munca depusă de Mitza și Marius Ghinea, consider că eforturile lor nu au reușit să surprindă suficient de bine esența operei lui Benoit Sokal.

Nici review-ul din septembrie 2002 și nici prezentarea din aprilie 2005 nu au evidențiat atmosfera de glorie apusă care domină întreaga acțiune din Syberia… iar atunci când s-a vorbit despre planurile narative, descrierea a fost mult prea succintă pentru a mă mulțumi. Dar în loc să disec munca altora pentru a descrie ceea ce mi-aș fi dorit să fie, voi scrie propriul meu articol… cu mamuți și cocktailuri cu votcă și miere.

Mai mult, voi profita de lipsa unei limite de spațiu și voi scrie până când rămân fără idei. Astfel, completez puțin tabloul LEVEL și mă asigur că șansele ca un puști să apară peste 20 de ani pentru a-mi critica review-ul sunt mult mai mici.

Da, am cumpărat recent jocul Syberia pe Nintendo Switch pentru că am găsit o ofertă pe care nu am putut să o refuz (varianta digitală a primelor două titluri a costat doar 2 euro). Da, am avut grijă să citesc ceea ce s-a spus deja despre Syberia în revistele LEVEL, pentru a evita repetiția indezirabilă a acelorași idei. Și da, am vorbit despre asta și în podcastul NEXT LEVEL… dar mult mai superficial decât o pot face în scris.

Și înainte de a trece la partea descriptivă, trebuie să îmi întăresc argumentația pro-blasfemie. Cu alte cuvinte, ce rost are să încerc să completez munca unor redactori LEVEL care au scris despre joc la începutul anilor 2000?

Ei bine, Syberia este unul dintre cele mai bune jocuri din genul point and click adventure (sau „quest”, așa cum l-a denumit Mitza în 2002) și o încercare de revitalizare unor mecanici și clișee specifice. Prin urmare, întrebarea „ar trebui să joc Syberia în anul 2021?” se apropie de relevanța întrebării „mai are rost să citesc Tolstoi ?”.

Mi-a plăcut articolul lui Mitza, dar m-a făcut să îmi doresc să îl completez.

Dacă vrei să parcurgi o poveste de calitate în timp ce îți pui mintea la contribuție, atunci Syberia și Război și Pace sunt alegeri la fel de bune. Nu insinuez însă că jocul lui Sokal este echivalent din punct de vedere calitativ cu romanele lui Tolstoi – însă ambele forme de divertisment presupun o implicare intelectuală consistentă. Iar pentru ambele există alternativa „filmului” (care cel mai probabil se găsește pe YouTube și presupune o implicare ceva mai detașată și superficială în universul narativ).

2 Comments

  1. Silviu ianuarie 26, 2021
  2. Vlad Costea ianuarie 29, 2021

Leave a Reply