În numărul 4 al revistei NIVELUL2 vă prezentam noua mea revelație, numită Cards Against Humanity, cel mai bine vândut joc de societate din ultimii ani, atât pe Amazon US cât și UK. Produsul nu este comercializat în țările non-anglofone, dar după câteva gânduri negre, am descoperit că poate fi descărcat gratuit de pe site-ul producătorului (aici) – tot ce trebuie să faceți pentru a putea juca, este să-l imprimați. Vă povesteam cu mândrie că l-am tradus și cum, odată testat, a devenit imediat, pentru tot grupul, cel mai bun joc de party pe care l-am încercat. Promiteam atunci că în două săptămâni o să pun totul la punct (corectură, vectorizare, etc.) și că o să le ofer doritorilor versiunea în limba română pe site-ul tabletop.ro.

Poate pentru a-mi da o lecție, imediat după ce am scris acele rânduri viața… s-a întâmplat… La muncă proiectele mai complexe au început să se suprapună, în timp ce acasă soția a trecut printr-o fază depresivă care a necesitat atenție și intervenții în forță. Ne-am umplut weekenduri-le cu vizite, invitați, plimbări, mici concedii, nunți și botezuri (noroc cu cunoștințele mai neastâmpărate). Am pus proiectul în stand-by și am reînvățat să ne bucurăm de viață, dar faptul că nu l-am finalizat a rămas în mintea-mi ca o rangă, care se încingea de fiecare dată când mă gândeam la el. Poate pentru că știam că dacă aș fi lucrat chiar și două ore azi, două ore săptămâna viitoare, tot aș fi terminat în 3-4 luni…

Roata vieții s-a mai învârtit o dată și zilele astea am atât de mult timp liber încât nu știu ce să fac cu el, momentul perfect pentru a duce la bun sfârșit, cu profesionalism de data asta (sper eu), proiectul. Ca o mică scuză, tot acest răstimp nu a trecut chiar degeaba, am mai aruncat Cărți Împotriva Umanității de câteva ori pe masă, ceea ce mi-a dat șansa să înțeleg mai bine ce funcționează și ce nu, am mai înlocuit sau modificat cărțile care nu se potriveau decât în cazuri restrânse, am mai corectat și adaptat răspunsurile și întrebările, am tradus manualul în limba română și am trimis rezultatul final la o verificare gramaticală. Vă invit mai departe să re/citiți, cu mici modificări, articolul apărut în numărul 4 și, dacă decideți că jocul vi se potrivește, să-l descărcați, printați și încercați în versiunea lui românească, neoficială, dar (sper eu) glorioasă.