Pe scurt, cei de la Extra Credits încearcă să raţioneze de ce RPG-ul este singurul gen de jocuri pentru care simţim nevoia să facem o diferenţă între cele produse în Japonia (JRGP-uri) şi celelalte. Și ajung la concluzia că iniţial, pe lângă boardgames, dezvoltatorii niponi au mai fost influenţaţi şi de jocurile erotice, fie ele adventure, puzzle sau nuvele vizuale. Aproape toţi marii producători de RPG-uri din Japonia, Square, Enix, Koei (Tecmo), Falcom (Nihon), au produs la început astfel de jocuri. Ceea ce a rezonat mai departe, atât în stilul aparte cât şi în accentul pus pe poveste şi relaţiile dintre personaje, prin comparaţie cu RPG-urile vestice care focusează acţiunea în jurul explorării şi al… tău, al eroului.

În cazul titlurilor de mai sus – de la stânga la dreapta, BlazBlue, Catherine, Professor Layton şi Valkyria Chronicles – influenţe e prea puţin spus. Jocurile combină cu succes genurile mai populare – fighting, platforming, puzzle şi TBS – cu nuvela vizuală şi dating-sim-ul.

 
Cum SF-ul este genul literar preferat, mi-am spus că Steins;Gate, unul din titlurile recomandate cu drag de majoritatea fanilor acestui mediu, e tocmai bun ca punct de plecare. Și chiar dinainte de a-l termina, pe principiul, am o nouă mâncărime şi trebuie să o arăt tuturor, ştiam deja că e caz de special. Acum, la câteva luni bune de la primul start în joc, apreciez că fără să vreau am ales perfect, Steins;Gate îţi stăruie în minte şi te face să te documentezi mai departe atât asupra teoriilor prezentate cât şi asupra nuvelelor vizuale în general. Am realizat astfel că nu am zgâriat nici măcar suprafaţa şi am continuat să instalez şi să mă delectez cu alte titluri de succes. Cu cinci nuvele terminate la activ mă declar cât de cât pregătit să scriu despre ele, dar trebuie să recunosc că sunt încă verde. Sper ca veteranii să-mi ierte entuziasmul (de nestopat în faţa acestor noi jucării), dar şi lipsa de experienţă (comparativă).

Odată ce am pornit Cross†Channel am realizat că de fapt Steins nu a fost prima alegere bună pe care am făcut-o când am plecat în această nouă aventură, startul adolescentin a fost şi el unul cât se poate de inspirat. Şi asta pentru că până la sfârşitul anilor ’90 majoritatea „nuvelelor vizuale” erau erotice sau pornografice. Am pus între ghilimele nuvele vizuale pentru că în afara Japoniei avem tendinţa să grupăm sub acest nume toate mixurile aventură-puzzle-dating-sim-RPG-carte-manga-anime-joc produse pe teritoriul nipon pentru PC, ceea ce nu este tocmai corect. În Ţara Soarelui Răsare titlurile de acest „tip”, (la fel ca şi suratele mai mari, manga şi anime) sunt împărţite pe mai multe categorii, plecând de la cui se adresează (copii, adolescenţi, bărbaţi sau femei) şi până la tipul de gameplay şi specia literară în care se încadrează.