Concluzie

Observaţi, vă rog, diferenţele enorme dintre proiectul Syberia, unde încasările şi înflăcărarea publicului chiar au servit drept motor întregirii titlului, faţă de această zgârcenie programată, inexplicabilă şi auto-distructivă, a struţo-cămilei capitolelor. Broken Sword şi The Raven nu presupun nici serializare, nici dezvoltare de durată. Mişcarea nu poate fi înţeleasă decât speculând hâtru pe marginea motivelor. Meritele acestor jocuri sunt sabotate în mod sistematic şi conştient de o abordare tip foileton care nu se potriveşte nici cu aşteptările fanilor, nici cu tradiţia numelor implicate, nici cu natura noilor produse. Formatul episodic angajează o structură aparte, a cărei manevrare nu oricine o stăpâneşte şi la care nu se poate apela în orice situaţie, ca la un compromis acceptabil.

Din punctul de vedere al recenzorului, voi analiza întotdeauna întregul: în cazul serialelor, sezonul e o unitate mai consistentă, pe parcursul căreia poţi evalua o viziune, şi nu doar o prestaţie ocazională; în cazul modei capitolelor scoase din burtă, consider că fac un serviciu producătorului şi jucătorului dedicat ignorând cezurile artificiale. Serializarea a adus un suflu nou în genul adventure (în industria largă putem spune că e o tendinţă nesemnificativă), însă ea trebuie practicată cu moderaţie şi pricepere, fiindcă nu e o soluţie universal valabilă. În cazul BS5 şi The Raven, ea vine să rezolve o problemă inexistentă. Nu pot decât să sper că pe viitor producătorii vor abandona mirajul unei noutăţi de dragul noutăţii, care le scoate defectele mai în evidenţă, le ciopârţeşte creaţia, le-o asociază unor scoruri nedemne si le minează credibilitatea. Pe scurt, care le face mai mult rău decât bine.