Mă gândesc, pe lângă tot ce au prezentat ei, la un osciloscop, sau orice alt aparat de măsură, un GPS mai potent, un aparat foto sau video 3D, un mic (sau mare) videoproiector, două plăci de rețea și așa mai departe. Posibilitățile sunt nelimitate și vă invit să le dezvoltăm în comentarii. Prima oară când am văzut un Kindle cu ecran E-Ink am crezut că pur și simplu cineva a pus un abțibild cu litere peste o tabletă. Arată exact ca hârtia de ziar, una de calitate. Pentru mine a devenit instantaneu clar că în cazul pasionaților de literatură nimic nu va bate aceste ecrane. Care nu strălucesc și nu ”tremură” în niciun fel, în timp ce contrastul și vizibilitatea pot fi chiar mai bune decât ce vedem pe hârtie – nu mai zic că poți schimba fontul oricând, cu unul mai mare (sau mai mic?), dacă ai probleme cu vederea. Cu Ara, dacă-ți place să citești cărți întregi, poți să schimbi pur și simplu display-ul. Sau poate preferi unul rezistiv, în locul celor capacitive, și îți poți transforma în acest fel telefonul într-o tabletă grafică semiprofesională. Conectivitatea cu diferite alte device-uri, dar mai ales cu monitoarele sau proiectoarele, cred că o să fie ultima problemă, trebuie doar să introduci modulul corect.

Cei care urmăresc site-urile de specialitate cred că se bâțâie acum pe scaun și-mi spun că ideea nu e nouă. Phoneblocks, proiectul designerului olandez Dave Hakkens, a fost starterul. Tot ce vedeți în clipul de mai jos nu există cu adevărat, dar prezentarea a fost atât de bine realizată încât a atras foarte multe priviri. Și cel mai probabil ura marilor producători actuali de telefoane. Motorola a simțit că un astfel de telefon ar putea schimba toată piața, așa că l-a contactat pe Dave și i-a propus să lucreze împreună la proiect. În 2013 Motorola era deținută de Google, care, deși a vândut divizia celor de la Lenovo, a ținut să păstreze acest proiect, acum în stadiu beta. Așa cum vă imaginați și Phoneblocks mi s-a părut interesant, dar nu-i vedeam atunci viitorul. Nu exista un prototip, nu avea o companie puternică în spate, din punct de vedere tehnologic părea foarte greu de creat, dar cel mai mult credeam că unul dintre giganți va cumpăra ideea și o va îngropa. D-asta sunt atât de aprins. Ara nu este ceva care se va lansa în viitor, la care putem visa și poate se va întâmpla, în câteva luni Google va lansa telefonul în Porto Rico.

Mă mai bucur și pentru că Google a construit cadrul (placa de bază) privind spre piețele emergente, către miliardele de oameni care încă nu au un smartphone. O versiune cheală, dar funcțională, va costa aproximativ 50 de dolari. Că oricine va putea construi module și drivere, ceea ce va produce concurență între producătorii de module – software-ul, o versiune custom de Android, va fi open source. Că au avut grijă ca viteza de transfer între module și placa de bază să fie foarte mare, micșorând astfel necesitatea înlocuirii cadrului (ei le numesc Endos-uri) după 3-4 ani. Că s-au zbătut să-l facă water resistent (nu chiar waterproof, dar suficient). Că o să putem să ne creăm propriile design-uri pentru capacele modulelor. Că nu o să fie blocat în nicio rețea. Că s-au zbătut să găsească suficienți parteneri încât să existe varietate chiar și la lansare. Că vor exista trei dimensiuni, fiecare cu un număr diferit de sloturi. Mini – cât un Nokia 3310 – în care vom putea insera 2 module mari și 5 mici. Medium – cât un Nexus 5 – cu 3 x 6 sloturi și Large – cât un Galaxy Note 3 – 4 x 7. Că, că, că.

De ce Porto Rico primii? Pentru că ei preferă în continuare telefoanele ieftine, dar și pentru că insula este foarte bine ’conectată’, principalii operatori oferind 4G LTE. Cel mai important, insula aparține Statelor Unite, dar are o zonă care permite comerțul internațional fără a impune taxe, în timp ce FCC (Federal Communications Commission) își menține jurisdicția și va obliga toți producătorii de module să creeze conform standardelor impuse. Dacă trec testele, atât ale FCC-ului cât și ale consumatorilor, componentele vor fi automat acceptate pe tot teritoriul Statelor Unite.

Cu ce ne ajută pe noi, iubitorii de jocuri? Dacă alegem modulele cu atenție, poate deveni emulatorul perfect, sau PC-ul/consola mobilă perfectă, care va putea fi conectată la televizor, în caz că dorim să vedem un film sau să ne jucăm. Căreia i se poate adăuga orice fel de conectivitate, inclusiv, maus, tastatură, gamepad sau butoane. La nevoie, i se poate mări memoria și procesorul, sau chiar schimba bateria din mers. Am uitat să vă spun că Endos-urile vor avea o mică baterie internă care ne va permite să schimbăm chiar și bateriile fără să oprim device-ul. Ca un bonus, piața de SoC-uri (System on a chip) pentru mobile este mult mai efervescentă. Există, de exemplu, mai mulți producători de plăci video (nu doar AMD și Nvidia) și dacă trendul continuă, puterea de procesare va prinde din urmă nou lansatele console (PS4 și One) in 5-6 ani. Mâine, dacă dorim, putem avea în buzunar un similar PS360.