RE-REVIEW: Syberia

Acțiunea din Syberia este contemporană cu anul lansării jocului (2002), dar majoritatea NPC-urilor vor vorbi despre evenimente care s-au întâmplat undeva între Al Doilea Război Mondial și căderea URSS-ului. Mai mult de atât, pentru a întări ideea de venerare a unui trecut glorios, există personaje fascinate de mamuți care își dedică întreaga existență pentru a găsi ultimele specimene despre care doar legendele mai îndrăznesc să vorbească.

Kate Walker este prinsă în conflictul dintre două versiuni ale prezentului care au foarte puține în comun: una expansivă care privește spre viitor și una conservatoare care analizează trecutul.

Momentul ciudat când joci Syberia pentru a uita de pandemie și măști de protecție, dar descoperi că nu ai scăpare.

Podul dintre cele două lumi este reprezentat de telefonul mobil al protagonistei – un obiect bizar, care nu își are locul într-un spațiu fizic dominat de relicvele industrializării. Însă apelurile pe care le primește contrastează complet spațiul în care ea se află și au rolul de a echilibra balanța temporală.

Ai ieșit din peștera în care ai analizat niște picturi lupestre cu mamuți? În următorul moment te va suna prietena cea mai bună, care îți va spune ce rochie minunată și-a cumpărat de la o casă de modă. Ai izbândit puțin în investigația ta? Vei primi un apel de la șeful nerăbdător din New York, care cere rezultate fără a avea răbdarea de a asculta pentru a înțelege motivele întârzierii tale.

Ajungi să ai parte de o imersiune neașteptată într-o stație militară abandonată în anii ’70 de către tovarășii sovietici? Să nu fii surprins atunci când sună logodnicul lui Kate Walker pentru a te mustra că parcurgi această aventură în loc să te întorci la viața ta din New York. Iar în momentele de încredere în sine absolută, va apela și mama ta pentru a te copleși cu povești total irelevante care reflectă grijile unor oameni lipsiți de probleme serioase. Tu tocmai ai evadat dintr-o tentativă de răpire și ai dinamitat un falnic colos mecanic purtător de seceră și ciocan, iar mama ta vrea să se laude cu noul ei iubit cântăreț de operă.

Syberia nu este doar un joc profund. Este și pro-fund.

Toate personajele care te apelează telefonic nu își fac niciodată apariția, dar își îndeplinesc rolul de a te trezi la cealaltă realitate. Chiar dacă paznicul zidurilor se află acolo de când a preluat postul de la tatăl său prin anii 1960, acțiunea are loc tot în 2002. Dar din perspectiva ta de aventurier care parcurge lumea jocului, care lume este mai adevărată: cea pe care o poți vedea și cu care poți interacționa sau cea despre care doar auzi?

2 Comentarii

  • Silviu
    Publicat ianuarie 26, 2021 8:52 pm 0Likes

    Misto articol, Vlad! Merg sa-mi fac un Blue Helena.

  • Vlad Costea
    Publicat ianuarie 29, 2021 12:04 am 0Likes

    Să-mi spui și mie de unde ai luat rețeta. Am sunat la The Meurizt și barmanul se pensionase.

Adaugă un comentariu