Acest conflict dintre tendințele prezentului și un trecut uitat este cel mai important element narativ din Syberia. Nu este ceva evident, astfel încât vei conștientiza contrastele dintre spațiu și timp abia pe la jumătatea jocului. Însă înainte să realizezi cum creatorii se joacă cu percepția ta asupra lumii jocului, deja ești suficient de implicat în evenimente pentru a-ți dori să vezi tot ce-ți poate oferi acest univers digital.

Pe parcursul jocului, personajul Kate Walker pleacă pe urmele excentricului inventator francez Hans Voralberg și are ocazia de a descoperi tot ceea ce acesta a lăsat în urmă. Îi întâlnește pe oamenii pe care inventatorul i-a cunoscut (concitadini din Valadilene, profesori universitari din Barrockstadt, foști colegi din Komkolzgrad și vechi iubiri din Aralbad).

La fel ca în filmul Citizen Kane, aflăm despre viața unui om deosebit din mai multe perspective. Dar spre deosebire de filmul lui Orson Welles, omul care ne fascinează călătoria este în viață și se lasă găsit abia la sfârșitul jocului. Nu voi oferi prea multe detalii despre moment pentru că îmi doresc să trăiți și voi experiența… dar ceea ce vă pot spune este că octogenarul Hans Voralberg este mai hotărât ca niciodată să ajungă pe insula dispărută Syberia (un fel de Atlantida aflată în tundra înzăpezită de la est de munții Ural) în căutarea ultimelor specimene de mamut.

Într-un moment de nesăbuință, Kate Walker decide că misiunea ei nu s-a încheiat odată cu găsirea moștenitorului afacerii Voralberg. În ciuda presiunilor șefului și a șantajului emoțional primit de la cei dragi, ea nu își dorește să se întoarcă la New York pentru a profesa în continuare ca avocat corporatist. În schimb, ea alege calea aventurii și decide să îl urmeze pe bătrânelul excentric pentru a găsi mamuții.

Poate că alegerea pare irațională, dar la fel a procedat fiecare persoană care a jucat Syberia din momentul lansării în 2002 și până astăzi: a ales să parcurgă aventuri de modă veche alături de Kate Walker în loc să experimenteze cele mai noi inovații în materie de grafică și gameplay. A ales să uite, preț de câteva ore, de toate lansările AAA care de fiecare dată promit să inoveze, să revoluționeze și să schimbe radical tot ceea ce credeam că știm despre viață, univers și jocuri. A ales să plece în căutarea mamuților.

Și cum rămâne cu acel cocktail cu votcă și miere? Asta va trebui să descoperiți singuri.

8.5

+ O aventură point and click cu multe sensuri și trimiteri meta, care ne înseamnă să reflectăm asupra propriei condiții;

+ Grafică spectaculoasă, care se folosește de unghiuri cinematice pentru a accentua atmosfera;

+ Muzica este excelentă și potrivită pentru sentimentul general de nostalgie;

+ Puzzle-urile au un nivel echilibrat de dificultate și sunt adaptate tematicii și mediului de inspirație steampunk;

+ Dialogurile și povestea sunt surprinzător bine scrise și ar putea lejer să dea clasă interacțiunilor din jocuri mult mai recente. Chiar și personajele minore devin memorabile datorită unor replici;

– Varianta pentru console are o schematică de control ceva mai greoaie, care de multe ori îți limitează mișcările sau îți îngreunează deplasarea în anumite zone;

– Vocile personajelor nu prezintă accente sau regionalisme specifice locurilor prin care te aventurezi. Un rus dintr-o bază spațială nu ar trebui să vorbească engleza ca un american;

– Final previzibil și puțin dezamăgitor… dar măcar există o continuare.

Testat pe: Nintendo Switch

Disponibil pe: PC, Xbox, PlayStation, iOS, Android, Nintendo Switch, Nintendo DS

Producător și distribuitor: Microids

Data lansării: 9 ianuarie 2002 (PC), 20 octombrie 2017 (Switch)