„A Short Hike” este jocul în care nu poți să mori și nu poți ucide altceva în afară de timp (deși sunt secvențe în care pescuiești, deci în mod clar ucizi peștii din baltă și sunt curios ce ramificații etice are asta într-un univers unde animalele și păsările vorbesc și se poartă la fel ca oamenii).

Acest fapt l-a deranjat pe Kimo, un împătimit al FPS-urilor care în ultimii 2 ani a jucat în mare parte doar Call of Duty. Ce fel de joc este ăsta unde nu există consecințe negative? Unul care îți umple inima de bucurie și îți redă speranța în bunătatea unei întregi civilizații.

Claire nu are foarte multe de spus și nu se remarcă prea tare prin înțelepciune sau replici inteligente. Este mai degrabă un personaj aflat la vârsta adolescenței care se plimbă printr-o stațiune 2.5D și încearcă să ajute pe toată lumea care îi iese în cale. Însă jucătorul, prin puterea voodoo care îi este încuviințată, va descoperi că faptele bune aduc de cele mai multe ori avantaje utile.

Și da, poți face și speedrun egoist, urmărind doar obiectivele principale și adunând doar penele ascunse pe hartă pentru a nu mai fi nevoie să ajuți NPC-urile pierdute. Dar ce farmec mai are să treci prin joc dacă nu îl cunoști pe iepurele maratonist care și-a pierdut bandana? Sau pe ratonul căruia i s-a furat ceasul?

Dacă vorbești cu fiecare NPC care îți iese în cale, se poate spune că „A Short Hike” este un joc de făcut fapte bune. Dar această dimensiune este doar o scuză pentru a încuraja explorarea. În încercarea de a găsi obiectul X pentru a-l livra personajului Y, vei descoperi un nou punct de pe hartă și poți descoperi comori. Altruismul are mereu recompense.