În aceeași ordine de idei, se mai întâmplă ca puterea de foc și precizia unei arme să fie modificate astfel încât să nu o mai prefer în detrimentul alteia din aceeași clasă, ba chiar să mă feresc apoi de ea ca de dracu’, pentru ca un nou update s-o aducă înapoi la proprietățile inițiale. Și atunci, cine a avut dreptate? Nu cred că este cea mai bună metodă de a mă obliga să joc în egală măsură și cu celelalte, dacă în cele din urmă ajung să beneficieze de același tratament.

În timp, te obișnuiești însă și cu indecizia asta. Te obligă să apreciezi altfel confruntările după asemnea update-uri, să pui mai mult accentul pe precizie, în condiții diferite. Să înveți într-o anumită măsură jocul din nou, chiar dacă modificările par aberante, mai ales din punct de vedere balistic. Alteori, modificările în mai bine pică în cealaltă extremă. Doar că atunci e ceva mai bine, căci ne apropiem de un consens – dacă arcade ați vrut să dați, atunci arcade să fie.

Cu toate acestea, repet, Blackout rămâne battle royale-ul meu preferat, căci atunci când funcționează așa cum trebuie poate fi extrem de distractiv. Mai ales în compania unor prieteni, alături de care să joci suficient de mult încât să creați un soi de sinergie. Victoriile vor începe apoi să curgă, cu țipete de bucurie, până când…

Dacă în Beta, atât multiplayer-ul clasic, cât și modul battle royale au mers ca unse pe toate platformele, situația s-a schimbat după lansare. Pe PC mai ales, serverele instabile au ajuns la un moment dat chiar să caracterizeze experiența Blackout. Problemele în acest sens continuă să persiste, chiar dacă nu într-o așa mare măsură. Apoi, în rarele update-uri în care masele primesc o brumă de conținut nou, e posibil ca pachetul să includă și o serie de noi probleme tehnice. De zici că producătorii caută să îl saboteze, în loc să îi împiedice pe jucători să se îndrepte către concurență.