A fistful of dollars

Jocul mai are câteva mecanici interesante care merită menționate. Prima este Showdown Mode, împrumutată și ea din Shadow Tactics, care îți permite să pui pauză jocului și să coordonezi mișcările a două sau mai multe personaje concomitent, cu o simplă apăsare de buton. Chestia asta e extrem de utilă și face diferența atunci când chiar ai impresia că o problemă e fără rezolvare. E o plăcere să iei gâtul a doi inamici care stau față în față cu Cooper și Isabelle (sau doar Isabelle care folosește connect) și să elimini un sniper cu Doc în același timp.

Toate personajele sunt dotate și cu arme de foc, iar unele dintre ele posedă abilități remarcabile. Spre exemplu, pușca lui Hector poate elimina până la 3 inamici, dacă sunt poziționați unul lângă celălalt. Dar pentru că jocul se bazează în principal pe stealth, muniția e foarte limitată. În plus, armele de foc atrag de obicei prea multă atenție, paznici și alarme. Dacă le folosești, iese urât.

Mult mai mișto sunt mecanicile prin care poți cauza morți „accidentale”, împrumutate bănuiesc din seria Hitman. Un bolovan bine plasat, un baton de TNT detonat accidental (preferabil și cu un oponent controlat mental de Isabelle) sunt un deliciu și am încercat să profit de ele oricând mi-a fost posibil. Marele avantaj e că inamicii nu vor da alarma când o moarte pare accidentală… și se vor aduna mai mulți în același loc, deci vor deveni mai ușor de eliminat.

Altă noutate o reprezintă anumitele zone civile, de exemplu prin mijlocul unui oraș, unde inamicii nu te atacă dacă nu ai un comportament suspicios. Sunt destul de rar întâlnite, în 2-3 misiuni, dar e bine că sunt acolo. Ultima noutate ar fi funcția de replay, care mi se pare foarte, foarte tare. Practic, la sfârșitul misiunii îți arată o hartă cu toate mișcările pe care le-ai făcut, înregistrate. Fain.