Probabil că da, probabil că nu. Dacă cineva ar urmări naraţiunea slăbuţă – ce nu depăşeşte calitativ cel mai plictisitor episod al seriei –, concluzia ar înclina în defavoarea jocului, căci eu nu reuşesc să-mi aduc aminte vreun moment cu adevărat special. Pe de altă parte, luptele cu boşii sunt groaznic de meticuloase, repetitive şi pot dura destul de mult. În apărarea acţiunii, aş menţiona doar frumuseţea alternării libere între cele patru elemente şi prezenţa itemelor cu efecte folositoare în combat, achiziţionabile folosind Spirit Points. În plus, anumiţi oponenţi suferă vulnerabilităţi doar la un tip specific de bending, ceea ce adaugă un vârf de diversitate. Pentru cei pasionaţi de lore, colecţionarea artifactelor răspândite în colţurile zonelor explorabile – activitate ce necesită puţin platforming inteligent – are şansa să mai tempereze din sentimentul de dezamăgire.

Grafica nu impresionează, în ciuda materialului sursă, dar voice acting-ul şi muzica se menţin cu câteva cote deasupra liniei de plutire. Sincer să fiu, m-a bucurat posibilitatea interacţiunii cu personajele desenului altfel decât privind pasiv, ori imersiunea din perspectiva 3rd person prin diferitele locaţii uşor de recunoscut. De fapt, trecerea de la pasiv la activ marchează singurul punct  100% forte al jocului video – cum altfel puteam savura meciurile de Pro-Bending nemijlocit, alături de Bolin şi Mako? Huh, cred că Platinum Games putea să-şi concentreze eforturile pe modul competitiv din arena aflată în Republic City. Nu lipseşte nici Naga, câinele-urs polar pe care Korra călăreşte în episoade rapide de platforming, acompaniate de muzică antrenantă. Aceste curse au la bază mecanica unui endless runner şi sunt distractive până la un anumit punct, măcar de dragul scorurilor record.

Recomand The Legend of Korra numai grupului de fani hardcore ai serialului, celor însetaţi după mai multă acţiune plasată în universul Avatar sau clubului restrâns de gameri care au epuizat orice alt beat’em up disponibil pe piaţă. Este un joc bun şi prost în egală măsură, situaţie reflectată în nota finală. Până şi pe mine mă încearcă un sentiment de ambiguitate, identic cu cel transmis de sezonul 4. Jucaţi-l, însă doar dacă se iveşte ocazia.