REVIEW: Legend of Zelda – Breath of the Wild

Am precizat cumva faptul că absolut orice bucată de hartă poate fi explorată, fiecare munte poate fi escaladat, fiecare apă poate fi înotată și nu există niciun ecran de încărcare între regiuni? Din punct de vedere tehnic, efortul este de-a dreptul remarcabil.

Iar stilul grafic puțin copilăros ales pentru “Breath of the Wild” îi garantează o îmbătrânire grațioasă și blândă – nu vorbim despre o abordare realistă, cu poligoane și tehnologie de iluminare de nu mai știu care, ci de o reprezentare artistică stilizată. Personajele și mediul înconjurător sunt mai degrabă desenate decât realizate după modele reale… însă cumva fizica, sălbăticia și fenomenele naturale inspiră un sentiment de fragilitate și realism.

Nu pot încheia acest articol fără a face referire la poveste – și în special la antagonistul jocului. Acest Ganon despre care se vorbește este un rău etern, care se materializează în forme multiple și face parte dintr-un echilibru universal inevitabil.

Eroul nostru Link este mai degrabă elementul care aduce echilibru și redă ținutului Hyrule o perioadă de pace și prosperitate care va exista până la revenirea răului. Poveștile spuse de către diverse NPC-uri evocă perioade antice când aceeași luptă a avut loc și s-a finalizat cu triumful binelui. Iar acest fapt, din perspectiva eroului, deservește drept spoiler pentru finalul jocului.

4 Comments

  1. Ziskele mai 26, 2020
    • Vlad Costea iunie 3, 2020
  2. Catalin iulie 24, 2020
    • Vlad Costea iulie 25, 2020

Leave a Reply