REVIEW: Legend of Zelda – Breath of the Wild

Dificultatea nu se ridică la nivelul “Dark Souls”, dar reușește totuși să taxeze momentele de nechibzuință, stângăcie și neatenție. Însă ceea ce am descoperit ulterior m-a făcut să îmi schimb definitiv percepția despre joc: explorarea îți oferă posibilitatea de a rezolva probleme în moduri complet neconvenționale, sau chiar opțiunea de a le evita complet.

Dacă în “Dark Souls” fiecare bătălie trebuie să aibă loc și să fie încheiată cu succes de către protagonist, “Breath of the Wild” oferă un singur obiectiv principal: mergi la castelul întunecat oricând te simți pregătit și înfruntă forțele întunericului cu armele din dotare.

Câțiva deschizători de drumuri au avut cutezanța de a merge direct la zmeul din castel, fără a mai urma alți pași pentru a-și întări personajul. Rezultatul poate fi văzut pe YouTube, unde câțiva entuziaști chiar au reușit să își îndeplinească scopul – iar acest fapt contribuie la întărirea ideii de libertate pe care o oferă “Breath of the Wild”.

Există atât de multe moduri de a rezolva o problemă, încât pur și simplu pot fi evitate convențiile inventate de alte jocuri. Nu trebuie să omori tot ceea ce-ți iese în cale, nu trebuie să te înhami la fiecare misiune secundară și nu ai nicio obligație să găsești echipamentele cele mai rare și fermecate pentru a reuși să duci povestea la bun sfârșit. Dacă ești suficient de bun și stăpânești mecanicile de control, poți rezuma peste 100 de ore de explorare într-o aventură intensă de 30 de minute.

Însă ideea de speedrun în “Breath of the Wild” este la fel ca bancul de la Radio Yerevan unde un ascultător sună și întreabă dacă se poate face comunism în Elveția: se poate, dar e păcat. Jocul este plin de surprize și detalii care te vor îmbia și te vor convinge să te abați de la obiectivul anterior pentru a mai explora o zonă a hărții.

Și fiind vorba despre sălbăticie, natura joacă un rol esențial în definirea atmosferei: fiecare formă de relief este împânzită de animale și fenomene meteorologice specifice, iar inamicii sunt adaptați la condițiile de mediu. Deși totul pare haotic și sălbatic, lumea este supusă unor reguli armonioase care oferă tărâmurilor un farmec aparte. Natura este reprezentată exemplar de către Nintendo, cu toate legile ei nescrise și surprizele pe care le oferă.

4 Comments

  1. Ziskele mai 26, 2020
    • Vlad Costea iunie 3, 2020
  2. Catalin iulie 24, 2020
    • Vlad Costea iulie 25, 2020

Leave a Reply