Combat-ul nu mi s-a părut cine știe ce, ba chiar l-am găsit greoi și lipsit de satisfacții. Nu știu exact ce nu-mi place la arme, dar majoritatea par a fi un fel de pocnitori inofensive care ar băga groaza eventual în copiii de la bloc când ies cu tubermanele, dar nu în niște presupuși mafioți însetați de sânge. Inamicii sunt, simplu zis, proști de bubuie. AI-ul nu le face absolut niciun favor și tot ce știu să facă e să vină drept spre tine sau să se ascundă după vreo cutie și să scoată capul ca să-i poți împușca dacă dorești și ai plăcerea.

Sistemul de cover funcționează suficient de bine, deși uneori mai dă și el rateuri și te trezești proțăpit falnic în calea tuturor gloanțelor inamicilor. Opțiunea alternativă ar fi stealth-ul, căci poți aborda misiunile și așa, dacă nu vrei să fii Rambo. Fluieratul e arma cea mai de preț din arsenal. Te ascunzi sub o fereastră sau după un perete, fluieri scurt și proștii vin cuminți unul câte unul ca să îi strângi de gât. Nici gând să vină mai mulți deodată sau să se îngrijoreze că amicul lor s-a dus până acolo-șa și nu s-a mai întors și nici nu mai răspunde când îl strigă.

În aceste condiții, cucerirea tuturor celor nouă districte devine o sarcină sisifică de-a dreptul, ce necesită cantități herculiene de răbdare. Avem de-a face cu un grind de proporții mitice care de la un punct încolo începe să nu mai merite, chiar dacă ai vrea parcă să vezi ce se mai întâmplă în poveste. Mie toată chestia asta cu asaltatul de cartiere mi-aduce aminte de ciomăgelile între găștile rivale din GTA: San Andreas, dar parcă era mai distractiv acolo.

O găselniță interesantă este aceea că poți împărți fiefurile între cei trei locotenenți de bază ai întreprinderii tale criminale. Cumva, trebuie să ai grijă să îi împaci și să nu cumva să îi dai unuia mai mult decât celuilalt, pentru că se vor supăra precum copiii și vor începe să facă urât, adică să se răscoale împotriva ta. Dacă îi satisfaci cum se cuvine, te vor răsplăti cu diverse perk-uri mai mult sau mai puțin utile, gen o mașină încărcată cu arme de foc, muniție și grenade pe care o poți chema unde vrei tu, chiar și în cea mai aglomerată intersecție, pentru a te reaproviziona. Un fel de Guns’R’Us mobil, ca să continui cu referințele gratuite la seria GTA.

Optimizare, cai-putere și femei de șapte stele

Și apropo de mașini, nici măcar asta nu au reușit să facă așa cum trebuie. Controlul vehiculelor este absolut îngrozitor. Inițial m-am gândit că sunt eu varză sau că durează până te obișnuiești cu controlul, însă pur și simplu toate mașinile se conduc la fel, de parcă ar rula pe o nesfârșită fâșie de gheață. Lucru cu atât mai grav cu cât nu există fast-travel în jocul ăsta, așa că vei fi nevoit să faci o grămadă de drumuri lungi și anevoioase cu mașina între diverse puncte de interes.

Cei obsedați de făcut 100% în toate jocurile au un extra-stimulent în Mafia III, si anume diversele reviste porcoase (Playboy și încă una, parcă), ale căror coperți le poți colecționa și apoi admira într-unul din meniurile jocului. Singura mea întrebare, retorică, de altfel, e… De ce? De ce era nevoie de poze cu femei dezbrăcate într-un joc altminteri serios ce abordează teme sensibile legate de segregarea rasială în America post-Vietnam? Ce soi de plus-valoare aduc coperțile scanate din Playboy acestui joc? Probabil nu vom afla niciodată.