Geometria perspectivei

Pentru a elimina din start problema unghiului de abordare, parafrazând dialectica lui Obi-Wan Kenobi cu privire la adevărurile de care ne agățăm și care, în mod imuabil, depind de punctul nostru de vedere, vă scriu mai întâi câte ceva despre mine. După vorbă, după port, sunt coșmarul marketingului viral (pentru cei cu gândirea vizuală, închipuiți-vi-l pe Mushu din Mulan, bine prăjit, pe umeri cu mutra mea, rostind clasicul “I am your worst nightmare”), mai ales când vine vorba despre achizițiile de jocuri. Sunt printre ultimii gameri care cumpără un joc, fie el și triplu A, excepții fac doar în cazul celor așteptate cu sufletul la gură, aparținand unor studiouri pe care insist sa le susțin. Pe de-o parte, pentru că sunt sătul de surprizele neplăcute, pe de alta, pentru că refuz să plătesc impulsiv prețul integral al unui joc în ziua lansării, fără să fiu cumva 100% sigur de ceea ce cumpăr. Citesc mai toate recenziile obiective și nesponsorizate pe care le pot găsi, și în general îmi plănuiesc achizițiile în așa fel încât să fiu întotdeauna cu câteva luni (cel puțin) în urma main stream-ului consumerist.

Practic, orice achiziționez se află la jumătate de preț pentru că a fost lansat acum aproape un an sau este în mijlocul unei oferte fulger. La mine nu funcționează nici marketing-ul digital, cu re-re-re-lansările de jocuri în ediții “speciale”, cu toate DLC-urile, perechile de chiloți roz în plus și banduliera bonus pentru season pass. Cumpăr o dată și bine. Știu cel puțin două companii care se zvârcolesc în cuva criogenică a marketing-ului redundant, când se gândesc că există și cumpărători ca mine. Hhhhhhaaaaubisoftpciu! Aahhhaactivisionpciuu ! Ptiu, drace, e sezonul răcelilor csf, ncsf. Și totuși, când a fost vorba de NIOH am năvălit asudat în magazin, tremurând din încheieturi, ușor bâlbâit, trezind subit interesul mașinii de ucis de la security (hint, peste 50 de ani, cu burtica de bere, leșină după prima încercare de-a alerga) și am aruncat cu banii precum Larry în strip club după o lună de post. Nu regret nici un piștar și, în cele ce urmează, vă explic și de ce.

ADN și direcție artistică

Dezvoltat de Team Ninja (Ninja Gaiden, Dead or Alive) și publicat initial exclusiv pentru platformele PS4 (din noiembrie 2017 avem însă și pe PC) de către Sony Interactive Entertainment, NIOH nu este doar un RPG de acțiune pursânge, ci unul cu un grad de dificultate ridicat, în care contează mai mult execuția mișcărilor și atacurilor decât calitatea echipamentului. Până și cel mai dificil boss din joc poate fi înfrânt cu echipament de calitate joasă, dacă execuția este perfectă. Team Ninja nu s-a sfiit să dezvăluie influențele, dealtfel evidente, încă din alpha. Puternic imprimate în ADN-ul jocului sunt elemente de gameplay din Dark Souls, Demon Souls și Bloodborne. Prin urmare, nu funcționează aruncatul cu injurii și priviri răutăcioase în direcția generală a inamicului, și nu te poți baza pe atributele pasive de pe bastârca mov-epică cu plus 100% atac critic. Supraviețuirea depinde de înțelegerea fină a tuturor mecanismelor de luptă, de exploatarea tiparelor de atac ale inamicilor, de ritm și echilibrul constant între atac, eschivă, poziționare și gardă.