Să revenim însă la Project CARS 2 – 17 ani mai tarziu, în fața volanului, într-o sâmbătă noapte friguroasă din Brașov, făceam curse de zor și m-am oprit pentru o secundă. Ascultam muzica extraordinară din meniuri, între 2 curse, și brusc m-a pocnit o revelație – mi-am dat seama ce fac.  

https://youtu.be/_7LlGyNrTMQ

Mi-am văzut visul împlinindu-se – testam un joc despre care trebuie să scriu. Nu orice joc, ci un simulator auto. Un joc care va avea review-ul semnat de mine, review care va fi publicat pe Nivelul 2, urmașul revistei pe care am cumpărat-o atâția ani de zile. Și mi-am dat seama cât de norocos sunt să-mi îndeplinesc acest vis, chiar dacă poate e un detaliu neimportant pentru lumea din afară. Însă pentru mine, e o victorie extraordinară. Posibil să fi privit jocul cu alți ochi din acel moment – și foarte probabil. Și am ajuns, iată, în sfârșit, la explicație. La motivul pentru care am o relație specială cu Project Cars 2. Lăsând nostalgiile mele la o parte, totuși, hai să vă răspund la întrebarea care vă stă pe buze de cand ați dat click pe review: e bun Project Cars 2 de ceva? 

Guts and Glory 

Prima surpriză a venit din intro – e extrem de bine făcut și îți dă o poftă să te așezi în fața volanului și să nu te mai ridici de acolo decât atunci când pici de somn – ceea ce de altfel am și făcut în nenumărate seri. Ok, poate nu e la fel de cinematic ca cel al lui Forza Motorsport 6, care rămâne preferatul meu când vine vorba de filmulețe introductive, dar reușește să evidențieze exact detaliile cele mai importante care avantajează Project Cars 2. Vremea dinamică, varietatea de mașini și senzația de viteză epică sunt prezente în fiecare cadru, iar la sfârșit abia aștepți să trăiești momente la fel de spectaculoase ca cele din intro. 

A doua surpriză extrem de plăcută pe care am avut-o a fost legată de volanul cu care am testat jocul. Surpriza a constat în faptul că jocul a recunoscut nativ volanul – un Logitech MOMO, model de volan vechi de aproximativ 12 ani. Nu zic nu, și-a făcut treaba cu brio și încă se ține surprinzător de bine, dar e păcat că a fost singurul volan pe care l-am avut la dispoziție pentru testarea jocului. Dacă tot suntem aici, menționez că jocul oferă setări extrem de customizabile pentru force feedback și oferă suport pentru foarte multe volane.  

Tot la acest capitol – vă spun din start că Project Cars 2 este un simulator, iar controlul cu tastatura și mouse-ul sau cu un simplu gamepad sunt posibile, cu ajutorul assisst-urilor foarte customizabile care vă ajută să eliminați din handicapul de a nu avea o metodă de control eficace, dar sincer sunt de părere că fără un volan nici nu are rost să-l încercați. Nu e vorba că nu o să vă distrați cu el, însă o să pierdeți cea mai mare parte din senzațiile pe care jocul le poate oferi. Eu unul m-am simțit oarecum limitat cu MOMO-ul și am simțit că aș fi avut nevoie de ceva mult mai profesionist și mai recent, așa că a fost nevoie să mai umblu la assisst-uri pe aici pe colo atunci când efectiv nu mai făceam față. Probabil cea mai bună alegere ar fi un Logitech G29 sau un Thrustmaster de la T300RS încolo, cel puțin dacă vreți să-l jucați la nivel competitiv în multiplayer.