Deși Star Tropics este cât se poate de monoton atunci când vine vorba de gameplay și se bazează mai degrabă pe viteza de reacție și precizia jucătorului, a reușit să mă facă să-mi doresc să merg până la capăt și să parcurg povestea.

Faptul că fiecare capitol care separă porțiunile narative ale aventurii introduce noi personaje și situații pe care trebuie să le rezolvi este captivant într-un mod destul de rudimentar. Mi-am dorit, pe rând, să o salvez pe prințesa obeză, să îl găsesc pe delfinul pierdut, să scap din stomacul balenei care m-a înghițit mai repede decât Iona, să elucidez misterele cimitirului, să explorez oceanul pentru a-l identifica pe unchiul arheolog și să îi dau o bătaie soră cu moartea extraterestrului malefic Zoda.

Vorbind despre bătaie și lupte, trebuie menționat faptul că arma principală a lui Mike Jones este un yo-yo pe care îl proiectează către inamici. Atunci când are ocazia, va folosi și bâte sau mingi de baseball, oglinzi care reflectă atacurile fantomelor, diverse bile și pistoale spațiale – însă toate acestea sunt consumabile care îl împing pe adolescent să revină permanent la jucăria cu ață din dotare.

Umorul este nelipsit pe parcursul jocului, în forme destul de subtile și prin intermediul unor referințe destul de deștepte. Nu se ridică la nivelul Earthbound pentru SNES (pe care l-am jucat timp de câteva ore, m-a fascinat, dar nu m-a atras suficient de tare pentru a mă face să merg până la finalul jocului), dar are momente savuroase când eroul nostru are de-a face cu viciile de caracter ale naturii umane.

De fapt, dacă Star Tropics s-ar fi luat prea în serios și ar fi încercat să mă introducă într-un univers cu o mitologie imersivă, probabil că l-aș fi abandonat destul de repede. Pentru mine, umorul și mecanicile ingenioase de gameplay sunt principalele elemente care conferă farmec unui titlu retro. Pentru toate celelalte există The Last of Us, Skyrim și alte jocuri moderne care pot fi credibile din punct de vedere vizual și auditiv.

Altminteri, vânătorile de fantome și mumii pe care le-am efectuat cu un banal yo-yo într-o după-amiază plăcută de miercuri au fost relaxante și uneori pline de provocări neașteptate.