REVIEW: The Talos Principle

Dacă aruncați o privire peste recenziile și prezentările jocului afișate de-a lungul și de-a latul internetului, o să observați că foarte multe încearcă să scuze The Talos Principle pentru că seamănă cu Portal. Ca și cum această trăsătură ar fi una de rău augur. Cum că este mai mult de atât, sau ceva diferit. Am făcut greșeala să citesc astfel de rapoarte înainte de a începe jocul și pe tot parcursul lui m-am tot întrebat care e problema acestor oameni. De ce nu recomandă jocul ca fiind un Portal, filozofic, fără acea sclipire de geniu inserată în gameplay, dar nu neapărat mai puțin interesant, în principal datorită storyline-ului mult mai complex – eu aș juca orice joc cu această descriere… În Talos ești un android care este rugat să rezolve puzzle-uri și să colecționeze sigilii, dacă dorește să descopere adevărul din spatele cortinei, sau cel puțin așa ne spune vocea atotștiutoare a lui Elohim. Nu rămâne decât să vedem dacă tortul e o minciună. Nu?

Acum, nu mă înțelegeți greșit, puzzle-urilor le lipsesc portalurile sau invențiile ieșite din comun, dar asta nu le face mai puțin interesante pentru iubitorii jocurilor de acest tip. Avem cristale care pot răsfrânge și transmite raze laser mai departe, bruiatoare care pot scoate din funcțiune aproape toate dispozitivele pe care le întâlnim, cuburi prietenoase, ventilatoare foarte puternice, o bucată de plexiglas cu mânere(?) (what the…) și așa mai departe. Majoritatea enigmelor au soluții elegante, în timp ce suficient de multe ne cer să gândim un pic diferit. Nu de puține ori mi-am spus, „sigur nu e așa, dar poate reușesc să păcălesc jocul… … …freaking sheet, nu-mi vine să cred!” Odată ce motorul grafic și editorul de niveluri au fost puse la punct, producătorilor nu cred că le-a luat chiar atât de mult timp să construiască puzzle-urile. Partea de test, însă, în care au verificat și au încercat să micșoreze numărul soluțiilor… jos pălăria. Rar am pornit un titlu pus la punct cu atâta pasiune și consecvență. Momentele în care crezi că ai ajuns undeva unde nu trebuia, sau că ai găsit o soluție mai rapidă, sunt numeroase și surprinzătoare, dar, nu durează mult până realizezi că producători râd de fapt de tine și că au fost și ei acolo, le-au descoperit și ori au închis breșele, ori ți-au pregătit o surpriză, ori te lasă să-ți faci de cap pentru moment. Până și bug-urile și glitch-urile lucrează în favoarea lor și te fac să te întrebi dacă chiar sunt bug-uri și glitch-uri… o să vedeți voi.

Deși a trebuit să adun mai bine de o sută de sigilii pentru a debloca finalul cu numărul doi, după părerea mea cel mai bun dintre toate, numai unul dintre puzzle-uri a reușit să-mi dea dureri de cap (în sensul bun al cuvântului) pentru mai bine de jumătate de oră. Nu s-a lăsat desfăcut până a doua zi, când am revenit și am experimentat până mi-a picat fisa. S-a întâmplat așa, nu pentru că jocul este unul ușor, ci pentru că soția a stat lângă mine de la început până la sfârșit și, aproape de fiecare dată când mă blocam, îmi servea alte și alte idei până îi dădeam de cap. Am descoperit că mintea unui non-jucător nu este încorsetată de celelalte titluri de gen și am realizat că noi, gamer-ii, am ajuns să căutăm prea mult tipare, să anticipăm chiar anumite scenarii și să ne blocăm în momentul în care descoperim că puzzle-urile nu continuă exact cum credeam. Pe de altă parte, de multe ori am avut noroc (asta sau designul de nivel îți atrage atenția asupra soluțiilor într-un mod foarte puțin vizibil) iar în momentul în care pur și simplu nu mai aveam idei am preferat să trecem la alt puzzle. La sfârșit, când am revenit asupra celor neterminate, eram deja antrenați și de cele mai multe ori ne-am uitat unul la altul: „ori suntem proști, ori chestia asta nu era aici de la început”.

Paragraful de mai sus subliniază indirect câteva atribute foarte interesante ale gameplay-ului. Puzzle-urile nu te forțează-n studii de caz, pentru că nu cer rezolvări precise sau fixe, așa cum se întâmplă în majoritatea jocurilor 2D, sau a celor 3D, care inserează din loc în loc dileme de gen. La fel ca și Portal, Talos te atrage și te roagă să experimentezi, de multe ori soluțiile fiind foarte puțin evidente, dacă nu începi să muți obiecte de colo-colo, să le conectezi și testezi. Ai ceva de învățat din fiecare probă, chiar și din cele foarte ușoare, motiv pentru care jocul nu devine plictisitor decât spre sfârșit – și numai dacă exagerați ca noi și jucați în reprize mai lungi de 4-5 ore. Apoi, gameplay-ul surprinde atât cu claritatea de care dă dovadă, cât și cu lentoarea pe care o impune, ceea ce permite un cooperativ colectiv de milioane. Are prea puțină importanță cine e în față tastaturii, toți din jurul tău pot privi la ce faci și pot da sfaturi. Sunt puține jocurile care odată pornite nu necesitată niciun fel de explicație. În două minute, oricine ar fi în spatele vostru va înțelege ce încercați să faceți, dar și care sunt capabilitățile uneltelor pe care le folosiți.

29 Comentarii

  • D3F3
    Publicat februarie 16, 2015 3:26 pm 0Likes

    Eu chiar nu ii inteleg pe acesti developeri. Ba scot jocuri pline de actiune in genul lui Duke Nukem, seria Serious Sam, dar cat de cat serioase. Ba alte ori jocuri ca Serious Sam 2 de te miri ce droguri au tras pe nas. Iar mai incolo revin cu jocul cat de cat serios, si continua cu The Talos Principle joc filozofic. Foarte straniu.

  • Radu
    Publicat februarie 16, 2015 5:32 pm 0Likes

    cam aiurea sa pui nota in mijlocul review-ului, dar ma rog, ce stiu eu?

    • Aidan
      Publicat februarie 16, 2015 6:06 pm 0Likes

      Review-ul se termina la pagina 3. Pagina 4 reprezinta o anexa cu continut suplimentar.

      „Câteva bonusuri pe pagina următoare.”

    • Radu
      Publicat februarie 16, 2015 6:34 pm 0Likes

      „De ce doar nouă și nu zece?” apare inainte de nota propriu-zisa; nu vreau sa ma cert, doar am facut o observatie.

    • Aidan
      Publicat februarie 16, 2015 7:25 pm 0Likes

      Sorry, credeam ca te referi la prezenta casutei tehnice inainte de pagina 4.

      Cat despre textul lui ncv, cred ca este constient si el de obiceiul comun cititorilor de review-uri online. Majoritatea sar direct pe nota finala, putini se intorc la text. Cred ca nu se simte nimeni lezat.

      In fond, un review nu este o partida de sex sau un thriller. Climaxul poate veni oricand. My 2 cents.

    • Radu
      Publicat februarie 17, 2015 5:00 am 0Likes

      right, sorry.

  • Bogdan Radu
    Publicat februarie 16, 2015 8:05 pm 0Likes

    Hate to be that guy again, but… „poate devenii”? (corect la persoana a II-a singular era „poate deveni”. „Devenii” e forma de perfect simplu a persoanei I singular, cum s-ar zice pe la Oltenia „Eu devenii strungar după ce terminai școala profesională”). Domnule Ghinea, trage-i de urechi, să fie mai atenți! 🙂

    • Aidan
      Publicat februarie 16, 2015 8:48 pm 0Likes

      Pe mine ma intristeaza colectia de comentarii off-topic 🙁 Nu zic ca sunt rele, dar bune sunt cu totul altcumva in contextul unui review atat de complex, ce ridica multe intrebari interesante, dincolo de joc.

      ncv scrie de foarte multa vreme si nu cred ca mai are nevoie sa fie scolit in gramatica. Omul a comis un typo — probabil ca si Marius Ghinea a patit asta de-a lungul carierei.

    • ncv
      Publicat februarie 17, 2015 8:00 am 0Likes

      pe mine nu ma deranjeaza, poate pana la urma invat 🙂

      am corectat, multumesc!

    • Radu
      Publicat februarie 17, 2015 1:46 pm 0Likes

      nu cred ca multa lume a jucat TTP, iar acesta nu pare genul de joc pe care-l termini intr-o zi, asa ca lumea vorbeste despre ce poate

    • Bogdan Radu
      Publicat februarie 17, 2015 3:55 pm 0Likes

      Ok, ok, no need to throw stones, I was just sayin… in orice caz, ON TOPIC, tind mai degraba sa inclin catre opinia sotiei lui ncv. Nu de alta, dar psihosomatica demonstreaza efectul psihicului asupra organismului si e statistic mai rapida recuperarea pentru un pacient care crede in CEVA (si aici chiar poate fi vorba de orice) decat a unuia care e un realist (pesimist) convins.. oare un AI ar putea recurge la ceva similar? 😕

    • ncv
      Publicat februarie 18, 2015 7:41 am 0Likes

      a, faptul ca am ajuns sa nu cred in viata de dupa nu ma face o persoana trista sau pesimista, din contra, daca am dreptate trebuie sa ne bucuram acum de tot ce se intampla 😐
      in plus, aceasta „credinta” nu ma forteaza in a demite alte lucruri extraordinare, pe care pentru moment nu le intelegem. creierul ne poate influenta toate simturile, de ce nu si sanatatea, extraterestrii au construit luna, un robot poate sa-si faca self diagnostic si isi da restart. 🙂

    • Bogdan Radu
      Publicat februarie 21, 2015 1:29 pm 0Likes

      That’s very good! Bine, nici sa n-o dam in optimismul copilului care de Craciun credea ca a primit un ponei… 😀 Besides, ar consuma prea mult energie sa stam mereu incruntati: zambitul utilizeaza mai putini muschi, haha! Iar daca avem vreo tabara sau cealalta dreptate au ba… no need to worry, we shall all die and see eventually 🙂 (last thing we learn, I guess)

  • Caleb
    Publicat februarie 16, 2015 11:03 pm 0Likes

    Pe mine cam încep să mă lase rece povestioarele astea întrebătoare care pornesc invariabil de la robot şi vin să ne umple de dileme despre când un android-cyborg-şurub poate fi considerat uman. Fiindcă cele mai multe sunt nişte lăbuţe interesante şi vioaie, dar nişte biete lăbuţe.
    Jumătate din rezolvarea unei probleme sau măcar clarificarea ei vine din formulare. Cum ar fi să întrebăm: când îşi pierde un biped calitatea de om? În ce fel de calitate te gândeşti la roboţi?
    De ce nu roboţi? Pentru că oamenii deja sunt capabil să creeze ceva identic cu ei, chiar dacă nu au inventat ei înşişi trebuşoara respectivă.

    Poţi să mai pui pe bonusul respectiv şi Omul Bi-centenar cu Robin Williams, care probabil se încadrează foarte bine în linia asta. Mie unuia mi s-a părut destul de penibil, însă atacă subiectul într-un mod.. interesant.

    I’ll take Portal over this any day.

    • ncv
      Publicat februarie 17, 2015 8:31 am 0Likes

      jocul nu este… heavy handed, nu te obliga nimeni sa citesti toate nebuniile scrise, daca vrei poti doar rezolva puzzle-uri si atat 🙂
      exemplul dat de mine este cel de baza, am incercat sa nu creez spoiler-e, felul in care au formulat ei este mult mai interesant. la fel ca si problemele expuse.

    • Caleb
      Publicat februarie 17, 2015 9:02 am 0Likes

      A, nu era bashing, ziceam doar că am obosit de genul ăsta de istorioare. Iniţial e frumos, au trimiteri, cauţi, etc. dar prezentarea ideilor respective e cam liniară, rar vezi o abordare fresh, cu măcar un grăunte de noutate.

  • Caleb
    Publicat februarie 16, 2015 11:57 pm 0Likes

    Also, aparent nelegat de asta, dar foarte legat, dealtfel:
    http://en.wikipedia.org/wiki/%C3%89mile_Durkheim

    • ncv
      Publicat februarie 17, 2015 8:51 am 0Likes

      imi pare o munca atat de grea. sa stai sa gandesti incontinuu ce inseamna societatea dupa care sa incerci sa tragi concluzii…

      Ideea asta imi pare una foarte interesanta:
      „”
      Durkheim’s views on crime were a departure from conventional notions. He believed that crime is „bound up with the fundamental conditions of all social life” and serves a social function. He stated that crime implies, „not only that the way remains open to necessary changes but that in certain cases it directly prepares these changes.” Examining the trial of Socrates, he argues that „his crime, namely, the independence of his thought, rendered a service not only to humanity but to his country” as „it served to prepare a new morality and faith that the Athenians needed”. As such, his crime „was a useful prelude to reforms”. In this sense, he saw crime as being able to release certain social tensions and so have a cleansing or purging effect in society. He further stated that „the authority which the moral conscience enjoys must not be excessive; otherwise, no-one would dare to criticize it, and it would too easily congeal into an immutable form. To make progress, individual originality must be able to express itself…[even] the originality of the criminal… shall also be possible”.

      am ajuns si eu cu gandul in zona asta si mereu mi-am spus… daca spun cu voce tare 🙂

    • Caleb
      Publicat februarie 17, 2015 9:12 am 0Likes

      Îhh, nu ţinteam neapărat pasajul despre crimă, însă, da, omul a abundat în vederi şi interpretări interesante. Eu văd „crima” ca pe o etichetă folosită de oameni după bunul plac. Nu abolesc conceptul, ci mai degrabă vreau să spun că o morală consistentă, simplă, atotcuprinzătoarea este una externă individului şi societăţii, de unde poate decurge şi ce este sau nu crimă.

      De fapt, sociolog fiind, are nişte contribuţii însemnate filosofice. Vezi ce gândeşte despre identitate-unitate.

  • ola small dickie
    Publicat februarie 17, 2015 8:50 am 0Likes

    inainte sa invartim surubul si sa facem roboti inteligenti ar trebui sa ne intrebam. robotii ar face oameni inteligenti daca ar putea? ne mai fac astia la loc daca ne decimeaza? nu stiu. ce tie nu-ti place altuia nu-i face. o moneda are 2 fete. spune-mi cu cine umbli ca sa-ti spun cine esti.

    • Caleb
      Publicat februarie 17, 2015 9:05 am 0Likes

      Sau să ne întrebăm dacă ne-ar plăcea să fim asamblaţi pe bandă de roboţi 🙂

    • Aidan
      Publicat februarie 17, 2015 10:13 am 0Likes

      Si sa nu mai dispunem de bucuria sexului?! Astia ar considera genitalele anexe biologice inutile.

  • Caleb
    Publicat februarie 17, 2015 10:29 am 0Likes

    Un singur lucru ar rămâne sigur util: Coca-Cola 🙂

  • Radu
    Publicat februarie 17, 2015 1:27 pm 0Likes

    fara absolut nici o legatura cu articolul de fata (sorry, Aidan), iata un proiect kickstarter cel putin interesant:
    https://www.kickstarter.com/projects/1384390939/grifta-morphing-gamepad/description
    intrucat s-ar putea sa nu-l mai vada nimeni printre restul comment-urilor, cu permisiunea comunitatii nivelul doi, voi reposta acest link la urmatorul episod saptamanal.

    • Aidan
      Publicat februarie 17, 2015 1:42 pm 0Likes

      Aidan nu se supara niciodata. Are momente cand e obosit sau deranjat la stomac si vorbeste prostii, dar Aidan este o sursa inepuizabila de iubire!

      Vino sa te pup, sper ca nu ai pus la inima ce am zis mai sus 🙁

    • Caleb
      Publicat februarie 17, 2015 1:50 pm 0Likes

      Nice one, I’m sold.

    • Radu
      Publicat februarie 17, 2015 4:29 pm 0Likes

      Hi, sold, I’m batman 🙂

    • ncv
      Publicat februarie 17, 2015 2:22 pm 0Likes
  • Dreamcatcher
    Publicat martie 16, 2015 1:48 am 0Likes

    Jucat,terminat,impresie superba.Singurul minus al lui este ca a aparut dupa cele 2 Portal-uri,altfel daca puncta si la capitolul originalitate cum puncteaza la cel de genialitate de exemplu,trecea usor de 9.5.Eu unul l-as introduce in scoli in locul religiei fara sa ezit,iti pune mintea la lucru,nu indoctrineaza,o provoaca sa isi unga rotitele si sa le tureze la maxim prin mistere/intrebari existentiale.In fiecare ora sa treci 3 task-uri,iar pentru nota 10 colecteaza stelutele(personal n-am reusit decat 4).Sunt sigur ca absenteismul ar fi 0 iar atentia ar fi la cote maxime(stiu,vise!cand zic vise ma refer la partea cu introdusul in scoli in locul spalatului pe creier a la PF Daniel aka 50 CENT cu barba)!

Adaugă un comentariu