REVIEW: The Talos Principle
De ce doar nouă și nu zece? Pentru iubitorii de puzlle-uri și filozofie, cărți, nuvele vizuale și gânduri întoarse pe toate părțile, Talos este un joc extraordinar, singular chiar, dar care, în același timp, poate deveni și plictisitor, pretențios sau generic, dacă nu ai timp să investești în ce expune, separat de gameplay. Chiar și pentru cei care, de-a lungul vieții, au rumegat întrebările existențiale dezvoltate aici poate avea valori diferite. Maică-mea a văzut că-mi plac enciclopediile, așa că a avut inspirația ca pe la 18 ani să-mi arunce în brațe o antologie filozofică. Am citit și am întors pe toate părțile mulți ani problemele ridicate și disputate acolo de marile nume ale… științei(?). Astăzi mă regăsesc într-un punct al vieții mele în care încă îmi fac curaj să accept că nu există viață după moarte, că nu suntem speciali în niciun fel, că nu există zei sau Dumnezei etc. E greu, pentru că unul dintre cele mai înfricoșătoare lucruri la care te poți gândi este că într-o zi vei închide ochii și nu vei mai exista, nu tu spirit, nu tu gânduri, nimic. Nici măcar nu-mi doresc să am dreptate, sper să n-am, dar toate datele, toate dovezile, toate învățăturile pe care le acumulez zi de zi, toate gândurile duc către aceeași concluzie.
Tot ce mi-a servit jocul am primit cu bucurie, dar și împăcat, le-am luat pe toate așa cum sunt și nu simt nevoia să le mai întorc pe toate părțile – asta cel mai probabil până ceva îmi va schimba total viața și o să reevaluez, din nou, tot ce am învățat până acum. Pe de altă parte, din punct de vedere spiritual (ha!) soția se regăsește în cu totul alt loc, de ani de zile ea încercă să descopere cine suntem, unde suntem, de ce suntem, să descopere acel ceva, pe care-l intuiește, dar nu-l poate atinge. De la chakrele hinduiste și până la teoriile extraterestre antice (nu sunt convins că am ales chiar poli opuși, dar îmi place cum sună) a studiat tot și le-a asimilat cu nesaț. Pentru ea, dilemele și conceptele filozofice prezentate de joc au fost mult mai interesante. Impactul story-ului a fost mai puternic. Chiar m-a întrebat dacă mai există un alt joc asemănător.
Nu vreau să închei fără să vorbesc și despre finalul cu numărul doi și capacitățile motorului grafic. Pe zi ce trece, felul în care au încheiat cei de la Croteam (Serios Sam) jocul, îmi pare din ce în ce mai interesant. Și-au lăsat o poartă deschisă pentru o continuare care poate fi orice. Shooter, survival-horror, alt joc experimental, aventură, orice. D-abia aștept să văd ce se întâmplă mai departe. Și dacă. E clar că motorul grafic construit aici a fost construit pentru FPS-uri. Timpii de reacție relativi la comenzile pe care le dai sunt fantastici, ținta din mijlocul ecranului poate fi mișcată precis și rapid. Jocul arată foarte bine, dar permite și o scalabilitate exagerată. Poate fi jucat chiar și cu un procesor dual la 2.0 GHz și o placă video Intel 4000 HD. Și-au pus baze solide pentru orice urmează să lanseze.
Câteva bonusuri pe pagina următoare.
Un fel de Portal, filozofic, fără acea sclipire de geniu inserată în gameplay, dar nu neapărat mai puțin interesant, în principal datorită storyline-ului mult mai complex, care ridică întrebări existențiale mai grele decât orice alt joc. + puzzle-uri elegante - poate deveni plictisitor |
|
Gen: Puzzle, Adventure Data lansării: 11 Decembrie 2014 Platforme: PC Producător: Croteam Distribuitor: Devolver Digital |
29 Comentarii
D3F3
Eu chiar nu ii inteleg pe acesti developeri. Ba scot jocuri pline de actiune in genul lui Duke Nukem, seria Serious Sam, dar cat de cat serioase. Ba alte ori jocuri ca Serious Sam 2 de te miri ce droguri au tras pe nas. Iar mai incolo revin cu jocul cat de cat serios, si continua cu The Talos Principle joc filozofic. Foarte straniu.
Radu
cam aiurea sa pui nota in mijlocul review-ului, dar ma rog, ce stiu eu?
Aidan
Review-ul se termina la pagina 3. Pagina 4 reprezinta o anexa cu continut suplimentar.
„Câteva bonusuri pe pagina următoare.”
Radu
„De ce doar nouă și nu zece?” apare inainte de nota propriu-zisa; nu vreau sa ma cert, doar am facut o observatie.
Aidan
Sorry, credeam ca te referi la prezenta casutei tehnice inainte de pagina 4.
Cat despre textul lui ncv, cred ca este constient si el de obiceiul comun cititorilor de review-uri online. Majoritatea sar direct pe nota finala, putini se intorc la text. Cred ca nu se simte nimeni lezat.
In fond, un review nu este o partida de sex sau un thriller. Climaxul poate veni oricand. My 2 cents.
Radu
right, sorry.
Bogdan Radu
Hate to be that guy again, but… „poate devenii”? (corect la persoana a II-a singular era „poate deveni”. „Devenii” e forma de perfect simplu a persoanei I singular, cum s-ar zice pe la Oltenia „Eu devenii strungar după ce terminai școala profesională”). Domnule Ghinea, trage-i de urechi, să fie mai atenți! 🙂
Aidan
Pe mine ma intristeaza colectia de comentarii off-topic 🙁 Nu zic ca sunt rele, dar bune sunt cu totul altcumva in contextul unui review atat de complex, ce ridica multe intrebari interesante, dincolo de joc.
ncv scrie de foarte multa vreme si nu cred ca mai are nevoie sa fie scolit in gramatica. Omul a comis un typo – probabil ca si Marius Ghinea a patit asta de-a lungul carierei.
ncv
pe mine nu ma deranjeaza, poate pana la urma invat 🙂
am corectat, multumesc!
Radu
nu cred ca multa lume a jucat TTP, iar acesta nu pare genul de joc pe care-l termini intr-o zi, asa ca lumea vorbeste despre ce poate
Bogdan Radu
Ok, ok, no need to throw stones, I was just sayin… in orice caz, ON TOPIC, tind mai degraba sa inclin catre opinia sotiei lui ncv. Nu de alta, dar psihosomatica demonstreaza efectul psihicului asupra organismului si e statistic mai rapida recuperarea pentru un pacient care crede in CEVA (si aici chiar poate fi vorba de orice) decat a unuia care e un realist (pesimist) convins.. oare un AI ar putea recurge la ceva similar? 😕
ncv
a, faptul ca am ajuns sa nu cred in viata de dupa nu ma face o persoana trista sau pesimista, din contra, daca am dreptate trebuie sa ne bucuram acum de tot ce se intampla 😐
in plus, aceasta „credinta” nu ma forteaza in a demite alte lucruri extraordinare, pe care pentru moment nu le intelegem. creierul ne poate influenta toate simturile, de ce nu si sanatatea, extraterestrii au construit luna, un robot poate sa-si faca self diagnostic si isi da restart. 🙂
Bogdan Radu
That’s very good! Bine, nici sa n-o dam in optimismul copilului care de Craciun credea ca a primit un ponei… 😀 Besides, ar consuma prea mult energie sa stam mereu incruntati: zambitul utilizeaza mai putini muschi, haha! Iar daca avem vreo tabara sau cealalta dreptate au ba… no need to worry, we shall all die and see eventually 🙂 (last thing we learn, I guess)
Caleb
Pe mine cam încep să mă lase rece povestioarele astea întrebătoare care pornesc invariabil de la robot şi vin să ne umple de dileme despre când un android-cyborg-şurub poate fi considerat uman. Fiindcă cele mai multe sunt nişte lăbuţe interesante şi vioaie, dar nişte biete lăbuţe.
Jumătate din rezolvarea unei probleme sau măcar clarificarea ei vine din formulare. Cum ar fi să întrebăm: când îşi pierde un biped calitatea de om? În ce fel de calitate te gândeşti la roboţi?
De ce nu roboţi? Pentru că oamenii deja sunt capabil să creeze ceva identic cu ei, chiar dacă nu au inventat ei înşişi trebuşoara respectivă.
Poţi să mai pui pe bonusul respectiv şi Omul Bi-centenar cu Robin Williams, care probabil se încadrează foarte bine în linia asta. Mie unuia mi s-a părut destul de penibil, însă atacă subiectul într-un mod.. interesant.
I’ll take Portal over this any day.
ncv
jocul nu este… heavy handed, nu te obliga nimeni sa citesti toate nebuniile scrise, daca vrei poti doar rezolva puzzle-uri si atat 🙂
exemplul dat de mine este cel de baza, am incercat sa nu creez spoiler-e, felul in care au formulat ei este mult mai interesant. la fel ca si problemele expuse.
Caleb
A, nu era bashing, ziceam doar că am obosit de genul ăsta de istorioare. Iniţial e frumos, au trimiteri, cauţi, etc. dar prezentarea ideilor respective e cam liniară, rar vezi o abordare fresh, cu măcar un grăunte de noutate.
Caleb
Also, aparent nelegat de asta, dar foarte legat, dealtfel:
http://en.wikipedia.org/wiki/%C3%89mile_Durkheim
ncv
imi pare o munca atat de grea. sa stai sa gandesti incontinuu ce inseamna societatea dupa care sa incerci sa tragi concluzii…
Ideea asta imi pare una foarte interesanta:
„”
Durkheim’s views on crime were a departure from conventional notions. He believed that crime is „bound up with the fundamental conditions of all social life” and serves a social function. He stated that crime implies, „not only that the way remains open to necessary changes but that in certain cases it directly prepares these changes.” Examining the trial of Socrates, he argues that „his crime, namely, the independence of his thought, rendered a service not only to humanity but to his country” as „it served to prepare a new morality and faith that the Athenians needed”. As such, his crime „was a useful prelude to reforms”. In this sense, he saw crime as being able to release certain social tensions and so have a cleansing or purging effect in society. He further stated that „the authority which the moral conscience enjoys must not be excessive; otherwise, no-one would dare to criticize it, and it would too easily congeal into an immutable form. To make progress, individual originality must be able to express itself…[even] the originality of the criminal… shall also be possible”.
am ajuns si eu cu gandul in zona asta si mereu mi-am spus… daca spun cu voce tare 🙂
Caleb
Îhh, nu ţinteam neapărat pasajul despre crimă, însă, da, omul a abundat în vederi şi interpretări interesante. Eu văd „crima” ca pe o etichetă folosită de oameni după bunul plac. Nu abolesc conceptul, ci mai degrabă vreau să spun că o morală consistentă, simplă, atotcuprinzătoarea este una externă individului şi societăţii, de unde poate decurge şi ce este sau nu crimă.
De fapt, sociolog fiind, are nişte contribuţii însemnate filosofice. Vezi ce gândeşte despre identitate-unitate.
ola small dickie
inainte sa invartim surubul si sa facem roboti inteligenti ar trebui sa ne intrebam. robotii ar face oameni inteligenti daca ar putea? ne mai fac astia la loc daca ne decimeaza? nu stiu. ce tie nu-ti place altuia nu-i face. o moneda are 2 fete. spune-mi cu cine umbli ca sa-ti spun cine esti.
Caleb
Sau să ne întrebăm dacă ne-ar plăcea să fim asamblaţi pe bandă de roboţi 🙂
Aidan
Si sa nu mai dispunem de bucuria sexului?! Astia ar considera genitalele anexe biologice inutile.
Caleb
Un singur lucru ar rămâne sigur util: Coca-Cola 🙂
Radu
fara absolut nici o legatura cu articolul de fata (sorry, Aidan), iata un proiect kickstarter cel putin interesant:
https://www.kickstarter.com/projects/1384390939/grifta-morphing-gamepad/description
intrucat s-ar putea sa nu-l mai vada nimeni printre restul comment-urilor, cu permisiunea comunitatii nivelul doi, voi reposta acest link la urmatorul episod saptamanal.
Aidan
Aidan nu se supara niciodata. Are momente cand e obosit sau deranjat la stomac si vorbeste prostii, dar Aidan este o sursa inepuizabila de iubire!
Vino sa te pup, sper ca nu ai pus la inima ce am zis mai sus 🙁
Caleb
Nice one, I’m sold.
Radu
Hi, sold, I’m batman 🙂
ncv
permission granted 😐
ideea nu e noua:
http://www.amazon.com/Fragfx-Shark-V2013-PS3-Playstation-3/dp/B00ADQBKO6
Dreamcatcher
Jucat,terminat,impresie superba.Singurul minus al lui este ca a aparut dupa cele 2 Portal-uri,altfel daca puncta si la capitolul originalitate cum puncteaza la cel de genialitate de exemplu,trecea usor de 9.5.Eu unul l-as introduce in scoli in locul religiei fara sa ezit,iti pune mintea la lucru,nu indoctrineaza,o provoaca sa isi unga rotitele si sa le tureze la maxim prin mistere/intrebari existentiale.In fiecare ora sa treci 3 task-uri,iar pentru nota 10 colecteaza stelutele(personal n-am reusit decat 4).Sunt sigur ca absenteismul ar fi 0 iar atentia ar fi la cote maxime(stiu,vise!cand zic vise ma refer la partea cu introdusul in scoli in locul spalatului pe creier a la PF Daniel aka 50 CENT cu barba)!