REVIEW: The Talos Principle

De fapt, această claritate depășește joaca propriu-zisă și servește mai departe atmosferei și poveștii. În Talos nu te poți pierde, toate informațiile care ajută gameplay-ul sunt perfect vizibile, oarecum obsedant de bine structurate. Locurile prin care te plimbi sunt toate scăldate de soare, idilice, liniștite. Metafore. Puzzle-urile respectând parcă aceste calități. Când am adus în discuție lentoarea lor nu mă refeream la faptul că durează mult până le rezolvi, sau la faptul că ne deplasăm încet, din contră, putem alerga fără probleme cu vreo 45 de kilometri la oră (în stilul androizilor din Eu Robotul – filmul) și atinge granițele opuse ale universului dat în doar câteva minute. Nu. Mă refeream la faptul că foarte puține soluții cer acțiuni contra timp. Motiv pentru care pot recomanda jocul aproape oricui, pentru că sunt convins că nu va frustra. Producătorii au ținut ca toate „nivelurile” să fie în așa fel create încât să nu ne blocheze în mijlocul puzzle-urilor (muncă de oameni nebuni) și chiar dacă se întâmplă, au avut grijă să integreze și să dea sens până și butonului de reset. Nu în ultimul rând, au rezolvat problema liniarității (din nou, dacă-l comparăm cu Portal), pentru că nu te obligă în niciun moment să ataci puzzle-urile într-o anumită ordine. Ba mai mult, au și colorat sigiliile în funcție de dificultate. Cele verzi se obțin de obicei în urma a doar două-trei experimente, poate chiar direct, cele galbene sunt mai complexe și mai pretențioase, în timp ce cele roșii nici măcar nu pot fi completate până nu deblocăm anumite extra obiecte ajutătoare (oare?). Lângă toate acestea mult mai rare sunt sigiliile în formă de stea, care cer mereu rezolvări demente, sau foarte puțin evidente. Nu de puține ori am privit la o stea printr-un gard, dar nu am putut-o ajunge. În timp ce în multe niveluri nici măcar nu am descoperit unde sunt. La intrare, ai desenat pe o pancartă câte trebuie să găsești… încă le căutăm.

Acum, poate vă întrebați, cum au reușit producătorii să implementeze o poveste într-un joc atât de… sec… în care nu faci altceva decât să rezolvi puzzle-uri. Asta m-am întrebat și eu înainte să-l pornesc, de fapt, a fost lucrul care m-a împins să-l încerc și… am fost răsplătit. Peste tot prin hub-urile care-ți dau acces către puzzle-uri găsești terminale care-ți servesc bucăți de informație despre ce s-a întâmplat cu cercetătorii care au creat tot ce vezi în jurul tău, despre Elohim, despre tine, despre viață. Pare-se că arhivele au fost corupte, dar Inteligența Artificială (AI-ul) care te ajută de fiecare dată când accesezi calculatoarele încearcă și reușește să recupereze din ce în ce mai multe fișiere. Jocul este jumătate puzzle jumătate carte interactivă (o nuvelă vizuală, dacă vreți) și cu cât oferiți mai mult timp părții cu numărul doi, cu atât va deveni mai interesant. Nu e suficient doar să citiți ce spun jurnalele, textele și studiile găsite: pentru un impact total, trebuie să vă faceți timp să și rumegați ce întreabă și ce vor să spună, să încercați să veniți cu răspunsuri la dilemele prezentate.

Story-ul se desfășoară pe trei planuri, unul fizic, real, în care se regăsește androidul – în care ne regăsim noi, de fapt, pentru că e ușor să ne identificăm cu el, datorită camerei la persoana întâi – unul scriptic, istoric, cel al textelor descoperite, povestea cercetătorilor și unul metafizic, invizibil, al lui Elohim și al AI-ului. Dacă ingeniozitatea puzzle-urilor plasează Talos (discutabil) sub Portal, din punct de vedere al poveștii, dar mai ales al mesajelor și întrebărilor pe care le transmite, titlul este la ani lumină. Felul în care producătorii au reușit să întrepătrundă și să dea valoare tuturor planurilor cu ajutorul celorlalte este, din loc în loc, incredibil și aproape m-a convins să dau jocului un zece. Suntem întrebați la un moment dat (de exemplu și indirect) de către AI, când putem considera că un robot a devenit o persoană? În momentul în care a ajuns să gândească și să învețe? Să aibă propriile lui idei și păreri? În momentul în care dezvoltă o conștiință? Bine, bine, atunci putem merge mai departe și putem spune că are suflet? Dacă răspunsul e da, ce înseamnă pentru noi ca oameni? Se întreabă cercetătorii două terminale mai încolo. Dacă printăm acum un om (căutați pe internet după „organ printing”, o să fiți surprinși) și reușim să-l aducem la viață, această persoană primește automat și un suflet? Dacă răspunsul e da, unde aruncăm religia? Cine suntem noi, care e rostul nostru, chiar există alte planuri existențiale? Dacă am avea puterea de a calcula și de a înțelege toate relațiile fizice și chimice ale unui corp și creier, dar și al mediului înconjurător, am putea prezice cu exactitate ce va gândi sau face o persoană?
talos_towerVreau să ofer și un exemplu mai pământesc, după care închei. Undeva spre sfârșitul jocului ajunsesem să-mi pierd răbdarea, să simt finalul și să-l… râvnesc. Sau cel puțin așa credeam, până am realizat că producătorii au aliniat dinadins 4-5 puzzle-uri plictisitoare, doar pentru a puncta ceva. Pentru a sublinia încă o fațetă a ceea ce înseamnă să fii om. Lejeritatea cu care au creat și expus este impresionantă. E clar că cei care au dezvoltat storyline-ul au obsedat și au citit foarte mult despre. Dar și că au stat lipiți de programatori și de designer-ii de nivel. Dacă am înțeles bine, Croteam au angajat, special pentru acest proiect, oameni capabili. Probabil că au realizat că poate fi mult mai mult decât ce și-au imaginat inițial, dar și că nu-l pot duce acolo de unii singuri. Respect!

29 Comentarii

  • D3F3
    Publicat februarie 16, 2015 3:26 pm 0Likes

    Eu chiar nu ii inteleg pe acesti developeri. Ba scot jocuri pline de actiune in genul lui Duke Nukem, seria Serious Sam, dar cat de cat serioase. Ba alte ori jocuri ca Serious Sam 2 de te miri ce droguri au tras pe nas. Iar mai incolo revin cu jocul cat de cat serios, si continua cu The Talos Principle joc filozofic. Foarte straniu.

  • Radu
    Publicat februarie 16, 2015 5:32 pm 0Likes

    cam aiurea sa pui nota in mijlocul review-ului, dar ma rog, ce stiu eu?

    • Aidan
      Publicat februarie 16, 2015 6:06 pm 0Likes

      Review-ul se termina la pagina 3. Pagina 4 reprezinta o anexa cu continut suplimentar.

      „Câteva bonusuri pe pagina următoare.”

    • Radu
      Publicat februarie 16, 2015 6:34 pm 0Likes

      „De ce doar nouă și nu zece?” apare inainte de nota propriu-zisa; nu vreau sa ma cert, doar am facut o observatie.

    • Aidan
      Publicat februarie 16, 2015 7:25 pm 0Likes

      Sorry, credeam ca te referi la prezenta casutei tehnice inainte de pagina 4.

      Cat despre textul lui ncv, cred ca este constient si el de obiceiul comun cititorilor de review-uri online. Majoritatea sar direct pe nota finala, putini se intorc la text. Cred ca nu se simte nimeni lezat.

      In fond, un review nu este o partida de sex sau un thriller. Climaxul poate veni oricand. My 2 cents.

    • Radu
      Publicat februarie 17, 2015 5:00 am 0Likes

      right, sorry.

  • Bogdan Radu
    Publicat februarie 16, 2015 8:05 pm 0Likes

    Hate to be that guy again, but… „poate devenii”? (corect la persoana a II-a singular era „poate deveni”. „Devenii” e forma de perfect simplu a persoanei I singular, cum s-ar zice pe la Oltenia „Eu devenii strungar după ce terminai școala profesională”). Domnule Ghinea, trage-i de urechi, să fie mai atenți! 🙂

    • Aidan
      Publicat februarie 16, 2015 8:48 pm 0Likes

      Pe mine ma intristeaza colectia de comentarii off-topic 🙁 Nu zic ca sunt rele, dar bune sunt cu totul altcumva in contextul unui review atat de complex, ce ridica multe intrebari interesante, dincolo de joc.

      ncv scrie de foarte multa vreme si nu cred ca mai are nevoie sa fie scolit in gramatica. Omul a comis un typo — probabil ca si Marius Ghinea a patit asta de-a lungul carierei.

    • ncv
      Publicat februarie 17, 2015 8:00 am 0Likes

      pe mine nu ma deranjeaza, poate pana la urma invat 🙂

      am corectat, multumesc!

    • Radu
      Publicat februarie 17, 2015 1:46 pm 0Likes

      nu cred ca multa lume a jucat TTP, iar acesta nu pare genul de joc pe care-l termini intr-o zi, asa ca lumea vorbeste despre ce poate

    • Bogdan Radu
      Publicat februarie 17, 2015 3:55 pm 0Likes

      Ok, ok, no need to throw stones, I was just sayin… in orice caz, ON TOPIC, tind mai degraba sa inclin catre opinia sotiei lui ncv. Nu de alta, dar psihosomatica demonstreaza efectul psihicului asupra organismului si e statistic mai rapida recuperarea pentru un pacient care crede in CEVA (si aici chiar poate fi vorba de orice) decat a unuia care e un realist (pesimist) convins.. oare un AI ar putea recurge la ceva similar? 😕

    • ncv
      Publicat februarie 18, 2015 7:41 am 0Likes

      a, faptul ca am ajuns sa nu cred in viata de dupa nu ma face o persoana trista sau pesimista, din contra, daca am dreptate trebuie sa ne bucuram acum de tot ce se intampla 😐
      in plus, aceasta „credinta” nu ma forteaza in a demite alte lucruri extraordinare, pe care pentru moment nu le intelegem. creierul ne poate influenta toate simturile, de ce nu si sanatatea, extraterestrii au construit luna, un robot poate sa-si faca self diagnostic si isi da restart. 🙂

    • Bogdan Radu
      Publicat februarie 21, 2015 1:29 pm 0Likes

      That’s very good! Bine, nici sa n-o dam in optimismul copilului care de Craciun credea ca a primit un ponei… 😀 Besides, ar consuma prea mult energie sa stam mereu incruntati: zambitul utilizeaza mai putini muschi, haha! Iar daca avem vreo tabara sau cealalta dreptate au ba… no need to worry, we shall all die and see eventually 🙂 (last thing we learn, I guess)

  • Caleb
    Publicat februarie 16, 2015 11:03 pm 0Likes

    Pe mine cam încep să mă lase rece povestioarele astea întrebătoare care pornesc invariabil de la robot şi vin să ne umple de dileme despre când un android-cyborg-şurub poate fi considerat uman. Fiindcă cele mai multe sunt nişte lăbuţe interesante şi vioaie, dar nişte biete lăbuţe.
    Jumătate din rezolvarea unei probleme sau măcar clarificarea ei vine din formulare. Cum ar fi să întrebăm: când îşi pierde un biped calitatea de om? În ce fel de calitate te gândeşti la roboţi?
    De ce nu roboţi? Pentru că oamenii deja sunt capabil să creeze ceva identic cu ei, chiar dacă nu au inventat ei înşişi trebuşoara respectivă.

    Poţi să mai pui pe bonusul respectiv şi Omul Bi-centenar cu Robin Williams, care probabil se încadrează foarte bine în linia asta. Mie unuia mi s-a părut destul de penibil, însă atacă subiectul într-un mod.. interesant.

    I’ll take Portal over this any day.

    • ncv
      Publicat februarie 17, 2015 8:31 am 0Likes

      jocul nu este… heavy handed, nu te obliga nimeni sa citesti toate nebuniile scrise, daca vrei poti doar rezolva puzzle-uri si atat 🙂
      exemplul dat de mine este cel de baza, am incercat sa nu creez spoiler-e, felul in care au formulat ei este mult mai interesant. la fel ca si problemele expuse.

    • Caleb
      Publicat februarie 17, 2015 9:02 am 0Likes

      A, nu era bashing, ziceam doar că am obosit de genul ăsta de istorioare. Iniţial e frumos, au trimiteri, cauţi, etc. dar prezentarea ideilor respective e cam liniară, rar vezi o abordare fresh, cu măcar un grăunte de noutate.

  • Caleb
    Publicat februarie 16, 2015 11:57 pm 0Likes

    Also, aparent nelegat de asta, dar foarte legat, dealtfel:
    http://en.wikipedia.org/wiki/%C3%89mile_Durkheim

    • ncv
      Publicat februarie 17, 2015 8:51 am 0Likes

      imi pare o munca atat de grea. sa stai sa gandesti incontinuu ce inseamna societatea dupa care sa incerci sa tragi concluzii…

      Ideea asta imi pare una foarte interesanta:
      „”
      Durkheim’s views on crime were a departure from conventional notions. He believed that crime is „bound up with the fundamental conditions of all social life” and serves a social function. He stated that crime implies, „not only that the way remains open to necessary changes but that in certain cases it directly prepares these changes.” Examining the trial of Socrates, he argues that „his crime, namely, the independence of his thought, rendered a service not only to humanity but to his country” as „it served to prepare a new morality and faith that the Athenians needed”. As such, his crime „was a useful prelude to reforms”. In this sense, he saw crime as being able to release certain social tensions and so have a cleansing or purging effect in society. He further stated that „the authority which the moral conscience enjoys must not be excessive; otherwise, no-one would dare to criticize it, and it would too easily congeal into an immutable form. To make progress, individual originality must be able to express itself…[even] the originality of the criminal… shall also be possible”.

      am ajuns si eu cu gandul in zona asta si mereu mi-am spus… daca spun cu voce tare 🙂

    • Caleb
      Publicat februarie 17, 2015 9:12 am 0Likes

      Îhh, nu ţinteam neapărat pasajul despre crimă, însă, da, omul a abundat în vederi şi interpretări interesante. Eu văd „crima” ca pe o etichetă folosită de oameni după bunul plac. Nu abolesc conceptul, ci mai degrabă vreau să spun că o morală consistentă, simplă, atotcuprinzătoarea este una externă individului şi societăţii, de unde poate decurge şi ce este sau nu crimă.

      De fapt, sociolog fiind, are nişte contribuţii însemnate filosofice. Vezi ce gândeşte despre identitate-unitate.

  • ola small dickie
    Publicat februarie 17, 2015 8:50 am 0Likes

    inainte sa invartim surubul si sa facem roboti inteligenti ar trebui sa ne intrebam. robotii ar face oameni inteligenti daca ar putea? ne mai fac astia la loc daca ne decimeaza? nu stiu. ce tie nu-ti place altuia nu-i face. o moneda are 2 fete. spune-mi cu cine umbli ca sa-ti spun cine esti.

    • Caleb
      Publicat februarie 17, 2015 9:05 am 0Likes

      Sau să ne întrebăm dacă ne-ar plăcea să fim asamblaţi pe bandă de roboţi 🙂

    • Aidan
      Publicat februarie 17, 2015 10:13 am 0Likes

      Si sa nu mai dispunem de bucuria sexului?! Astia ar considera genitalele anexe biologice inutile.

  • Caleb
    Publicat februarie 17, 2015 10:29 am 0Likes

    Un singur lucru ar rămâne sigur util: Coca-Cola 🙂

  • Radu
    Publicat februarie 17, 2015 1:27 pm 0Likes

    fara absolut nici o legatura cu articolul de fata (sorry, Aidan), iata un proiect kickstarter cel putin interesant:
    https://www.kickstarter.com/projects/1384390939/grifta-morphing-gamepad/description
    intrucat s-ar putea sa nu-l mai vada nimeni printre restul comment-urilor, cu permisiunea comunitatii nivelul doi, voi reposta acest link la urmatorul episod saptamanal.

    • Aidan
      Publicat februarie 17, 2015 1:42 pm 0Likes

      Aidan nu se supara niciodata. Are momente cand e obosit sau deranjat la stomac si vorbeste prostii, dar Aidan este o sursa inepuizabila de iubire!

      Vino sa te pup, sper ca nu ai pus la inima ce am zis mai sus 🙁

    • Caleb
      Publicat februarie 17, 2015 1:50 pm 0Likes

      Nice one, I’m sold.

    • Radu
      Publicat februarie 17, 2015 4:29 pm 0Likes

      Hi, sold, I’m batman 🙂

    • ncv
      Publicat februarie 17, 2015 2:22 pm 0Likes
  • Dreamcatcher
    Publicat martie 16, 2015 1:48 am 0Likes

    Jucat,terminat,impresie superba.Singurul minus al lui este ca a aparut dupa cele 2 Portal-uri,altfel daca puncta si la capitolul originalitate cum puncteaza la cel de genialitate de exemplu,trecea usor de 9.5.Eu unul l-as introduce in scoli in locul religiei fara sa ezit,iti pune mintea la lucru,nu indoctrineaza,o provoaca sa isi unga rotitele si sa le tureze la maxim prin mistere/intrebari existentiale.In fiecare ora sa treci 3 task-uri,iar pentru nota 10 colecteaza stelutele(personal n-am reusit decat 4).Sunt sigur ca absenteismul ar fi 0 iar atentia ar fi la cote maxime(stiu,vise!cand zic vise ma refer la partea cu introdusul in scoli in locul spalatului pe creier a la PF Daniel aka 50 CENT cu barba)!

Adaugă un comentariu