Povestea este primul element care merită apreciat, în special atunci când este luată în calcul continuitatea manifestată faţă de primele două titluri din serie (inclusiv prin importarea salvărilor din Witcher 2). Firele narative din saga lui Geralt sunt mai încurcate decât legăturile de sânge din Europa Universalis, iar sub sutele de queste secundare se află zidită o istorie personală incredibil de complexă, descrisă atât în jocurile celor de la CD Projekt, cât şi în lucrările de literatură fantasy scrise de Andrej Sapkowsky, creatorul acestui univers crud. De fapt, lumea vânătorilor profesionişti de monştri face din Game of Thrones un basm nevinovat, fără să apeleze la satisfacerea fanteziilor incestuoase sau la pedofilia mascată din adâncul fibrei autorului.

O, nu, existenţa lui Geralt este afectată de discriminare, rasism, sex, violenţă, politică şi supranatural într-un ritm dinamic, aproape mânios. Pe scurt, iarna vine zilnic în Temeria, pogorâtă din cerurile tulburi de călăreţii împlătoşaţi de pe Naglfar. The Wild Hunt reprezintă coşmarul cel mai crunt din trecutul protagonistului, aruncându-l într-o cursă teribilă: lupta cu monstruozităţile pământului se împleteşte cu urmărirea misterioşilor războinici sosiţi de pe alt tărâm, cu războiul civil, religios şi total, la care se adaugă incertitudinea unei iubiri împărtăşite cu două dintre cele mai puternice femei creionate într-o operă de ficţiune. Triss şi Yenn, căci despre ele este vorba, sunt vrăjitoare – în cazul de faţă o funcţie cu încărcătură politică mai mult decât un talent magic.

Însă peste toate ramificaţiile dezvoltate de-a lungul celor trei jocuri, găsirea Cirillei întruchipează scopul final. Prin venele ei curge sângele Împăratului Emhyr var Emreis, iar pe linie maternă Cirilla Fiona Elen Riannon îşi are rădăcinile din Pavetta până în Lara Dorren – de aici şi explicaţia pentru talentul ei greu de controlat, care îi oferă abilitatea de a manipula fluxul spaţiu-timp. Cu o asemenea putere, Ciri devine tinţa principală pentru Wild Hunt şi îşi trăieşte viaţa incognito, într-o fugă continuă. Jocul nu explică pe îndelete conexiunile dintre ea şi Geralt, dar lore-ul canon implică Legea Surprizei şi o plasează în grija Witcher-ului la Kaer Morhen, unde creşte şi se antrenează asemenea oricărui membru al Şcolii Lupului.

Dispariţia ei este motorul aventurii din acest uriaş CRPG polonez, desfăşurat în tabloul invaziei Nilgaardiene – când războiul total apasă peste regatele nordului, conflictul intern îşi face şi el loc în peisaj. Fiecare decizie luată pe parcurs îl influenţează nu doar pe Geralt, ci se extinde asupra întregului clusterfuck socio-politic. Când eşti angajat de var Emreis să îi găseşti fiica rătăcitoare în sălbăticia unui univers unde nimic nu este alb sau negru, te îmbraci în straie de lup şi te adaptezi cerinţelor situaţiei…