Casele se pot construi doar la intersecția dintre trei hexagoane și numai dacă sunt la depărtare de cel puțin două drumuri de celelalte așezăminte, indiferent de cui aparțin. Cum după faza de start nu mai poți construi aleatoriu, ci doar în continuarea drumurilor pe care le ai, jocul te împinge și la ceva calcule urbanistice. Din felul în care și-au așezat drumurile o să fie destul de clare direcțiile pe care prietenii vor vrea să se dezvolte, dar cum planșa e mică, de multe ori se vor duce curse nebune între cine ajunge să construiască primul drumul x pentru a proteja locația y. Resursele necesare pentru a construi drumuri (un lemn și o cărămidă), devenind astfel foarte importante la începutul meciului.

 
După faza de start, persoana din partea dreaptă a celui care a plasat ultima casă dă cu zarul(rile) și jocul începe cu adevărat. Catan vine cu două zaruri normale (cu șase fețe), care vor fi folosite mereu împreună. Dacă, de exemplu, suma lor este 9, iar planșa de joc arată ca cea de mai sus, atunci roșul și albul, pentru că au case adiacente hexagonului ce are deasupra numărul 9, vor primi de la bancă câte o oaie (ca și resursă), în timp ce portocaliul va primi un balot de grâne. Dacă cel care a dat cu zarul este albastru, o să se zgârie pe ochi, pentru că tocmai ce i-a ajutat pe ceilalți, în timp ce el nu a primit nimic. Dar asta face parte din frumusețea jocului și cred că deja vi s-au aprins luminițele, acum că realizați cât de importante sunt cifrele de deasupra hexagoanelor și de ce fiecare va încerca să-și plaseze casele la intersecțiile numerelor cât mai apropiate de 7. Într-un caz excepțional, un copil de opt-nouă ani care a jucat lângă 2 și 3 vă poate zdrobi fără probleme, dacă zarurile cad mai mereu în aceste poziții. Strategiile îți permit să înclini balanța în favoarea ta, dar jocul reușește cumva să dea șanse de câștig până și unui începător.

Dacă mai aruncați o privire planșei de mai sus, o să observați și că nu există 7 și asta pentru că de fiecare dată când zarurile vor indica această sumă persoana care le-a rostogolit va muta pionul numit hoț, pe care-l vedeți în partea stângă, pe oricare din celelalte hexagoane și va putea trage o carte (resursă) de la oricare dintre cei care au case adiacente acelui hexagon. Mai mult, acea bucată de pământ nu va mai produce resurse atâta timp cât hoțul stă pe ea. Așa cum vă puteți imagina 7 va deveni rapid foarte important, dar nu neapărat pentru că te lasă să muți hoțul, să tragi o carte și să blochezi pe cineva, ci pentru că, de fiecare dată când apare, toată lumea va trebui să-și numere cărțile, iar cei care au mult de șapte vor trebui să dea jumătate din ele înapoi la bancă. Acest artificiu este unul de geniu, pentru că-i presează pe toți să facă ceva cu cărțile pe care le au în mână. În Catan nu merge să închizi pe tablă, ești împins să construiești, să cumperi, să negociezi, jocul fiind mereu efervescent și în plină mișcare.

Negociere? După ce dai cu zarul și toată lumea și-a primit resursele corespunzătoare, poți construi, cumpăra o carte specială, sau negocia resursele pe care le ai. Ai multe oi, dar ai nevoie de o cărămidă(?), n-ai decât să ceri la schimb. Dacă vezi că nu merge, oferă mai multe, sau, în cel mai rău caz, schimbă la bancă, la o rată de patru contra unu. Asta dacă nu ai construit o casă într-un port maritim, moment în care primești un curs mai avantajos, de 3 la 1, sau și mai bine, de 2 contra 1, dar doar pe un anumit tip de resursă. Pe de altă parte, orice negociere îi ajută și pe cei cu care faci schimbul, iar în timp o să ajungi să nu mai vrei să le dai nimic. Nu puține au fost momentele în care trei oameni încercam din răsputeri să-l oprim pe al patrulea din a câștiga, embargou tăticule, doar pentru a ne șicana între noi două ture mai încolo. Nu vă mai povestesc despre cum puteți upgrada o casă în vilă. Vilă care valorează două puncte, dar care vă va da și câte două resurse în loc de una, de fiecare dată când zarul va ține cu voi. Apropo, în engleză se numesc settlements și cities (așezări și orașe), dar în grupul nostru de prieteni aceste denumiri nu au prins niciodată. Nu vă mai povestesc nici despre cărțile speciale, care pot răsturna numai ele o partidă, sau de cât de bine a balansat Mr. Klaus Teuber resursele și cum își schimbă ele importanța pe tot parcursul jocului. Settlers of Catan e un monstru de joc.