Sport, Jurnalism şi Gaming: Când cele trei se întâlnesc

Spre exemplu, metodica unui meci de PES player vs. CPU este următoarea: jucătorul uman controlează o echipă alcătuită din 11 oameni pe teren (+ rezerve), fiecare având comportament şi caracteristici fizice diferite, simulate de joc. Suma factorilor individuali totalizează chimia echipei şi se resimte în fluiditatea, dinamica, precizia şi naturaleţea jocului. Partea absolut superbă este că factorul uman trebuie să valorifice ce i se oferă folosindu-şi propriile calităţi: viteza de reacţie, gândirea strategică, viziunea de ansamblu, cunoştinţele despre club, fotbal şi fotbalişti s.a.m.d. (voi trata tehnicitatea pe larg în Teoria Jocului).

Albumul Taschen 'Guts & Glory: The Golden Age of American Football', cu fotografii realizate de Neil Leifer, este un etalon al glorificării sportului american.
Albumul Taschen ‘Guts & Glory: The Golden Age of American Football‘, cu fotografii realizate de Neil Leifer, este un etalon al glorificării sportului american.

Fără persoana din faţa ecranului, Pro Evolution Soccer nu înseamnă nimic. Jucătorul creează spectacol şi participă la meci interacţionând cu totalitatea elementelor jocului – şi dincolo de el. Dacă introducem în ecuaţia digital-fotbalistică un al doilea jucător, prin modul multiplayer, competiţia devine inseparabilă de condiţia umană şi directă, 100% tete-a-tete. Concomitent, variabilele implicate în gameplay se dublează, iar meciul virtual devine un duel real, cu un rezultat greu de ghicit. Pe deasupra, vorbesc din experienţă când spun că atmosfera se încinge binişor când Barcelona şi Real se înfruntă pe televizorul legat la consola PS3 din garsoniera subsemnatului. Huh, în retrospectivă, mă amuz la gândul că am ajuns să scriu review-uri pentru simulatoare sportive din greşeală. Oricum, datoria mea este să raportez cât mai obiectiv cu putinţă meritele titlurilor recenzate, oferind în acelaşi timp opinii personale, subiective, de dragul unei relaţii redactor-cititor sănătoase. Menirea producătorului – în cazul de faţă PES Productions – este dezvoltarea unui simulator de fotbal bun, care îşi merită banii. Trei segmente din ciclu, reunite sub umbrela pasiunii pentru fotbal, gaming şi calitate.

sport_jocuri_image_04
Dacă vrei să aprofundezi mecanismele din fotbal, în vederea îmbunătăţirii analizei simulatoarelor fotbalistice, The Football Book de la DK Publishing deţine toate informaţiile necesare.

Virtua Tennis 2009 este un alt titlu de care mă voi folosi în exemplificarea unui punct de vedere. Aici, mecanicile jocului implică numai doi sau patru playeri, cu o acţiune comprimată la regulile tenisului de câmp şi desfăşurarea unui meci de tenis. AI-ul şi echivalentul lui uman aleg un avatar dintr-un roster de tenismeni reali, recreaţi (aţi înţeles ideea) în cadrul jocului cu abilităţi, tehnici şi performanţe fizice individuale: postura, serviciul mingii, poziţia de aşteptare etc. Practic, şansele nu sunt egale prin definiţie, adaptabilitatea creierului înfruntând competenţa inteligenţei artificiale într-o reprezentaţie flexibilă, disputată sub imperiul unui arbitraj rigid, incapabil să comită erori. Absenţa factorului uman ar reduce totul la o bătălie sterilă a statisticilor, în timp ce implicarea unui al doilea jucător reformează gameplayul instantaneu. Totuşi, Football Manager este titanul care a dus modul single player şi tactica sportivă la nivel de artă. Acolo, totul este cuantificat, ordonat, scriptat şi programat în baza de date, după un efort considerabil al experţilor implicaţi în scouting şi analiză, rezultatul fiind un veritabil război matematic, în stilul Moneyball: variabile vs. variabile, date contra date, un AI împotriva altui AI. Din nou, perfecţiunea mecanicilor devine superfluă fără participarea jucătorului, aşa cum demonstrează tutorialul de mai jos, realizat de Work The Space. Avem nevoie de însemnătatea sportului, atât în viaţa reală, cât şi în gaming. Ne aflăm într-un cerc al interdependenţei: jurnalistul de jocuri depinde de existenţa jocurilor şi dorinţa jucătorilor de a le butona, jucătorii se află în căutarea celor mai bune titluri, iar jocurile au nevoie de factorul uman implicat direct, de o piaţă cât mai mare şi de promovare. Segmentul simulatoarelor sportive are un potenţial enorm când vine vorba de dezvoltarea unei comunităţi robuste, datorită formei unice. Ele ridică o structură de rezistenţă bazată pe fairplay, competitivitate, energie, spectacol şi putere. Majoritatea impresionează prin complexitate, gameplay şi realizare tehnică, aşa că scrisul despre astfel de jocuri devine o adevărată plăcere. Mă regăsesc în sportul transformat în conţinut ludic digital şi îmi propun să fac tot posibilul pentru a aduce cât mai multe recenzii, ştiri şi informaţii inedite din acest segment al gamingului pe Nivelul2 – locul unde înţelegem că universul jocurilor se întinde dincolo de mainstream, dincolo de gura târgului. Vă invit la dialog în secţiunea de comentarii.

4 Comentarii

  • Michi
    Publicat mai 21, 2014 9:44 pm 0Likes

    Personal imi e foarte greu sa urmaresc un sport pe care nu il practic macar din cand in cand. Ca e vorba de fotbal, baschet sau snooker, imi place sa am macar o parte din cunostintele practice din spatele unui sport. E mai placut sa urmaresc un sport cu care pot relationa la nivel fizic. Experienta pare mai reala. Chiar si in cazul sporturilor cu motor pot face legatura intre ce vad la tv si mine, prin faptul ca sofez 🙂
    A nu se intelege ca practic cu regularitate sau ca ma pricep la vreunul dintre sporturile mentionate. E mai degraba un simulacru care ma ajuta sa „simt” mai bine ce se intampla pe ecran.

    La fel e cazul si cu jocurile video cu tematica sportiva. Ultimul – si cam singurul – sport care mi-a atras atentia fara sa il fi incercat vreodata irl a fost fotbalul american. Si asta pentru ca am inceput sa joc Blood Bowl, in timp ajungand sa apreciez imbrancelile aparent fara sens si tacticile complexe folosite de antrenori. Ce-i drept, in afara de cateva meciuri de Arena Football pe care le-am prins pe Eurosport nu am urmarit prea mult fotbal in afara de cel european (soccer adica). Iar de jucat, imi amintesc ca am incercat acum ceva ani un joc cu hochei si unul cu baschet. Ambele au fost distractive, dar nu m-au prins pentru ca nu puteam sa fac o conexiune cu realitatea.

    Trecand peste incapacitatea mea de a empatiza cu sporturi care imi sunt straine, salut initiativa de a promova si sporturile mai putin cunoscute la noi. Poate cu ocazia asta imi mai dezvolt si eu niste sensibilitati spre lucruri noi 🙂

    PS: Daca nu urmaresti si/sau nu practici snooker ti-l recomand ca model suprem al fairplay-ului si al elegantei in sport. Din pacate sunt foarte putine jocuri dedicate acestui subiect.

    • Aidan
      Publicat mai 21, 2014 10:21 pm 0Likes

      Michi, nici ca puteam sa gasesc o formulare mai frumoasa decat cea enuntata de tine: „sensibilitati spre lucruri noi”. Gandindu-ma la sport, cuvantul „sensibilitate” capata noi valente pentru mine. Sportul are ceva sensibil in componenta, ceva senzorial. Snookerul este un exemplu perfect, iar finala Ronnie – Selby a fost memorabila. Am simtit-o in timp ce o urmaream si mi-ar fi placut sa o pot reproduce intr-un joc.

      Fac asta des cu meciuri memorabile de fotbal: le reproduc in PES sau FIFA, intr-o incercare disperata de a experimenta senzatia epica a momentului respectiv. Cat despre sportul american, il urmaresc pentru conotatia pe care ei o atribuie competitiei. Da, poate ca uneori e napadita de comercialism, dar exista o anumita eticheta disparuta din setul de valori european. Imi aduc aminte reclama radio din GTA 5, unde huliganismul era aspru criticat prin intermediul satirei.

      Dar, asa cum spuneam in articol, nimic nu este batut in cuie 🙂 Iti multumesc pentru comentariu si sper sa continuam acest dialog.

    • Michi
      Publicat mai 22, 2014 6:00 pm 0Likes

      As zice ca dincolo de huliganism, care e specific mai ales Europei estice, marea diferenta dintre sportul american si cel european e aceea ca in primul caz e vazut ca o sarbatoare si in al doilea ca un spectacol. Cam ce spuneai tu in review-ul la FIFA World Cup, pe batranul continent lipseste culoarea aia pe care sper sa o vedem si irl la vara. Un exemplu e Old Trafford – Teatrul Viselor, unde se spune ca lumea se duce chiar ca la teatru. Sunt si exceptii, dintre care cea mai clara e Bundesliga, acolo unde fiecare meci se joaca cu casa inchisa, iar suporterii sunt in spatele echipei orice s-ar intampla (vezi ultima etapa cand retrogradata Braunschweig a fost aplaudata de suporteri ca o invingatoare).

      Ca sa merg si mai adanc spre centrul problemei, consider ca sportul nu poate sa fie mai mult decat o oglindire a starii de fapt generale dintr-o anumita zona. Cu cat o tara e mai dezvoltata, cu atat sportul e mai sanatos si educatia aferenta mai pregnanta. Resursele financiare si de timp pe care le are un roman obisnuit fata de un american sunt infime, si nu ai cum sa te educi daca nu poti sa faci aceste eforturi.

      Asta imi aminteste de un episod de saptamana trecuta cand eram intr-un pub in Timisoara si urmaream un meci din Premier League. La un moment dat sunt intrebat de un barbat de la o masa din fata mea daca poate sa schimbe canalul pentru ca incepe meciul lui Poli, meci jucat acasa. Distanta de la acel pub pana la stadion e de vreo 10 minute, iar biletul nu mai scump de 15 lei. Mi s-ar fi parut normal ca in aceste conditii acel om, fiind fan al echipei, sa mearga pe stadion si sa isi sustina echipa. In schimb, tribunele au fost aproape goale.

    • Aidan
      Publicat mai 22, 2014 7:10 pm 0Likes

      Am comparat si eu sportul la americani cu o sarbatoare – cred ca este unicul fel in care poti privi situatia.

      Sunt de acord si cu teoria ta legata de reflectarea „sanatatii” unei natiuni in sport. Cat despre ultimul tau exemplu, pot confirma ca lucrurile stau la fel si in Sibiu. Baschetul atrage public, fiindca CSU se descurca binisor si face spectacol, dar cand Vointa promovase, meciurile se jucau cu stadionul aproape gol.

      Am observat ca la noi lipseste dragostea populatiei pentru echipele locale si cred ca imi dau seama de unde porneste totul…

Adaugă un comentariu