A venit SSD-ul!!! Arată şi se simte ca o ciocolată… Excelent (cred că se numea), atât este de uşor şi de subţire. Ca şi suprafaţă este cât un HDD de laptop (2.5”) dar ca şi grosime… reuşeşte să fie chiar mai suplu. De mirosit(?)… plastic. În cutie nu am mai primit decât un manual (care nu e de fapt de mare ajutor) şi o tăbliţă care, odată ataşată, îl face mai gras şi nu-i mai permite să se lovească de pereţii unui laptop care nu vine cu propria cuşcă de hard diskuri. Oare când o să înceapă producătorii să pună la pachet şi câteva şuruburi şi un cablu SATA? Dacă nu le aveţi (şi aţi cumpărat SSD-ul pentru PC şi nu pentru laptop), trebuie să le cumpăraţi separat. O altă problemă de care m-am lovit a fost instalarea/asamblarea… Iniţial mi-am spus: scot unitatea floppy (pe care nu-mi mai aduc aminte când am folosit-o ultima oară) şi-l instalez acolo… Nu ştiu ce a fost în mintea mea. Un FDD este mult mai mare decât un HDD de laptop. Era cât p-aci să mă duc să cumpăr o cuşcă, sau nişte despărţitoare, până când cumnatul mi-a recomandat să-l prind în două şuruburi doar de o latură a cuştii de hard discuri din carcasă. Am strâmbat iniţial din nas, dar mi-am dat seama rapid că are dreptate, SSD-ul este uşor şi nu are probleme nici cu vibraţiile. L-am ataşat de una din laturile carcasei, unde ar putea intra o unitate optică şi l-am lăsat aşa. Funcţionează fără probleme.

Alţii au fost mult mai inventivi ca mine. Presupun că nu o să dureze mult până când mai toate carcasele o să vină şi cu slot-uri de 2.5” pentru acomodarea SSD-urilor.

(Disclaimer 2: Dacă vă plac sfaturile care urmează aveţi mare grijă pe ce apăsaţi, ce modificaţi, ce îndepărtaţi şi aşa mai departe. O să ne jucăm cu câteva utilitate Windows, foarte puternice, cu care puteţi strica multe. Dacă nu sunteţi siguri pe ce faceţi mai bine lăsaţi-le pe altă dată, când o să fiţi mai pregătiţi. Tutoriale găsiţi acum peste tot.)

Producătorii SSD-urilor pun de obicei la dispoziţia clienţilor (download gratuit) şi câteva progrămele, cu care putem clona HDD-ul vechi sau updata frimware-ul – foarte important, pentru că se tot lucrează la ele (Ultra-ul avea deja ultimul update instalat). Din review-urile clienţilor Amazon am văzut că toate aplicaţiile (indiferent de producător) care clonează HDD-ul actual funcţionează impecabil. Conectezi SSD-ul pe USB sau alt port SATA, dai câteva next-uri, aştepţi să se copieze tot, apoi înlocuieşti HDD-ul vechi cu cel nou şi gata. Nu mai trebuie să instalezi sau să setezi nimic. Merge. Eu nu recomand însă această cale. Sunt anumiţi paşi care pot îmbunătăţi performanţele unui SSD, care nu mai pot fi făcuţi după clonare. În plus, e frumos (odată la câţiva ani) să refaci şi să reînţelegi Windows-ul . Dacă vă hotărâţi să urmați calea mai lungă… Primul lucru pe care trebuie să-l faceţi în momentul în care cumpăraţi un SSD este să intraţi în BIOS şi să verificaţi dacă controlerul SATA este setat în modul AHCI. Dacă descoperiţi că modul de lucru este Legacy sau ATA, modificaţi, după care deconectaţi toate celelalte hard-uri şi lăsaţi doar SSD-ul (daca sistemul era deja setat în mod AHCI nu trebuie să vă mai bateţi capul cu acest pas), boot-aţi de pe DVD sau Flash şi daţi-i înainte cu instalarea. Creaţi mai multe partiţii, dacă sunteţi nebuni, ca mine, după care nu mai urmează decât next, next, (nu stau în Belize), next. După ce Windows-ul a terminat de instalat nu uitaţi să conectaţi la loc HDD-urile vechi. Pentru cunoscători acest pas poate părea unul ciudat dar am descoperit că daca Windows-ul vede că celelalte hard-uri au rulat în sistem Legacy în momentul în care schimbi în BIOS pe AHCI refuză să formateze şi să se instaleze pe noul hard în mod AHCI. E idiot!

Am ales să împart SSD-ul în 3 partiţii, prima de 100 de GB pentru Windows şi programele grele, ca Acrobat, Photoshop, Lightroom, Premiere Pro, Office şi aşa mai departe. A doua de vreo 280 de GB pentru Steam şi jocuri şi o a treia de vreo 70 de GB pentru pozele RAW şi filmuleţele necomprimate pe care le fac, urmând ca de fiecare dată când termin de editat să le mut pe hard-urile clasice. Pentru că SSD-urile nu se mai fragmentează, dar mai ales pentru că, cu cât sunt mai mari au o viaţă mai lungă, nu vă recomand să le partiţionaţi. Eu am ales această cale pentru că obsedez asupra controlului, îmi place să știu că pot să formatez şi reinstalez Windows-ul fără să pierd nimic altceva, îmi place că Steam nu redownloadează jocurile dacă le vede instalate, dar şi că pot să forţez SSD-ul să scrie pozele şi filmuleţele doar într-o anumită zonă. Dacă ce spun profesioniştii e adevărat, partiţia aia de 70 de GB nu o să moară niciodată (la ritmul meu de făcut poze), dar chiar dacă se întâmplă, prefer ca numai acele celule să fie împuşcate şi nu altele, aleatoriu, pe toată lungimea hard disk-ului. Ce e interesant este că mulţi cunoscători cred că funcţia TRIM (care nu funcţionează decât în modul AHCI) s-ar putea să forţeze SSD-ul să scrie datele tot linear, chiar dacă creăm mai multe partiţii, pentru a-i mări durata de viaţă. Dacă chiar aşa se întâmplă, dar în acelaşi timp eşti lăsat să formatezi o partiţie (virtuală) şi să dileşti în acest fel doar anumite date, sunt nişte genii.

După ce Windows-ul s-a instalat, sunt câţiva paşi pe care-i putem face pentru a mări performanţele, dar şi pentru a micşora volumul de date scris de aplicaţii şi sistemul de operare pe SSD. Pentru versiunea extinsă a acestor recomandări, click aici (chiar dacă articolul are ceva ani de când cei de la Tom’s Hardware l-au scris, rămâne la fel de valabil şi astăzi). Primul pas pe care-l recomand este să faceți toate update-urile (v-am înnebunit), un Windows 7 adus la zi este mult mai competent decât un W7 lansat acum ani (în funcţie de cât de veche e imaginea de pe DVD-ul sau flash-ul pe care-l aveţi în dotare). Apoi, trebuie să verificăm dacă funcţia TRIM este activă. Apăsaţi butonul de start iar în câmpul de căutare scrieţi cmd. Click dreapta pe programul cmd găsit şi Run as Administrator. În căsuța neagră care o să facă ochi scrieți: fsutil behavior query DisableDeleteNotify. Dacă răspunsul este DisableDeleteNotify = 0, atunci staţi bine. În mod normal Windows-ul ştie că aţi instalat un SSD şi activează automat această funcţie. În caz că răspunsul este DisableDeleteNotify = 1, atunci trebuie să-i forţaţi mâna. fsutil behavior set DisableDeleteNotify 0; şi aţi terminat.