Aminteam în articolul de fond că nu voi lua în considerare pentru recenzia şi nota finale decât sezonul complet în cazul jocurilor în format episodic. Nu mă dezic de această practică. Totuşi, ea trebuie nuanţată, acum că am făcut în sfârşit trecerea dinspre tipar înspre mediul digital. Un site bine pus la punct presupune informaţii calde şi recomandări imediate tocmai pentru a-şi mulţumi punctual vizitatorii. Iată de ce m-am hotărât să încalc regula parţial, livrându-vă impresiile preliminare despre incipienta serie The Wolf Among Us (WAS) şi incipitul sezonului doi din The Walking Dead (TWD).

O fac şi pentru că momentul pare oportun: s-au lansat doar două episoade din ambele, deci n-am ajuns nici măcar la jumătatea peripeţiilor, dar materialul la dispoziţie e suficient pentru o judecată cât de cât relevantă. Cele câteva detalii despre poveste care îmi vor scăpa inevitabil nu vor rupe prea mult din vraja epică, în schimb, remarcile şi predicţiile mele vor putea înclina balanţa înspre achiziţie sau expectativă.

Dacă lui TWD îi servesc drept carte de vizită acoladele aproape unanim primite din partea criticii şi jucătorilor, despre WAU trebuie spuse câteva cuvinte pentru cine a aruncat un ochi peste poze şi a rămas contrariat de diversitatea antro-zoo-fantasticomorfă. Fables e o bandă desenată publicată de DC Comics, care imaginează exilul în lumea reală a unor personaje de basm de soiul Cenuşăresei sau a creaturilor fantastice precum trolii. Pentru a-şi lua o aparenţă umană şi a-şi ascunde identitatea de “mundani”, eroii copilăriei noastre se folosesc de magie.

Bineînţeles, ideea este fertilă pentru inversiunea ironică, fiindcă, într-un New York dur şi rece, idealizările şi serenitatea trecutului de poveste se topesc, ba chiar îşi râd precum nişte fantome de cadavrele lor părăsite. Aşa se face că Lupul cel mare şi fioros care o devorase pe Scufiţă devine şeriful însărcinat cu aducerea la ordine a noilor-veniţi pe lume, iar prinţesele odată sclipitoare sunt aduse la stadiul de prostituate de rând.

Bigby Wolf, Lupul, este şi protagonistul jocului. Irascibil, violent, luptându-se cu o conştiinţă îndoielnică, intransigent cu sine şi ceilalţi, tabagist consecvent şi paria de serviciu, Bigby reprezintă o bine-venită variaţie de la omenoasa şi paterna figură a lui Lee din TWD. Desigur, această iniţială caracterizare poate fi îndulcită de alegerile jucătorului, dar fondul brutal-testosteronic al personajului rămâne.

De altfel, întreaga atmosferă este extrem de atrăgătoare, împletind fire noir-decadente cu iţe ironico-demitizatoare, toate grefate pe un substrat fantastic de mai mare dragul. Nu mi-e ruşine să spun că mi-a căzut cu tronc imediat (nu am citit banda), ba într-o măsură mult mai mare decât s-a întamplat cu TWD la vremea lui. După spusele altora, Telltale a urmat migălos canonul Fables, dar neofiţii nu trebuie să-şi facă probleme: jocul-foileton va fi un preambul la volumele deja apărute, deci nevoia de context tinde spre zero.

La început, evenimentele se succed într-un ritm debordant, care te face să treci peste faptul că decorurile sunt puţine şi restrictive, misterul, violenţa şi vârful de cuţit de tensiune erotică alcătuind cocteilul perfect. Dacă primul episod e entuziasmant, cadenţa celui de-al doilea va fi mai problematică, în funcţie şi de comportamentul pe care îl adopţi. Nu vreau să spun mai mult decât că direcţiile narative par un pic previzibile de la un punct încolo; ştiu că ne aflăm în faţa unui final fals, dar sper că răsturnările de situaţie ulterioare să fie cu adevărat surprinzătoare, nu doar clasica perdea de fum pe care oricine o prevede.