Fiindcă Fargo s-a terminat de ceva timp, am început să mă uit la arestări. Mă distrează la culme, scenariile sunt halucinante, decorurile sunt parcă scoase din filmele de acțiune ale anilor 80, protagoniștii ar trebui să primească din oficiu cel puțin un Emmy. Nu contează cât de covîrșitoare au fost dovezile care-au dus la arestarea lor, oamenii par extrem de surprinși. Indignați. Megarevoltați, de parcă li s-ar fi făcut cea mai mare nedreptate posibilă. De parcă, în timp ce construiau un orfelinat din ultimii lor bani câștigați cu sudoarea frunții pe plantațiile de avocado ale mogulilor guatemalezi, Patrula Intergalactică a Timpului i-a săltat în Duba Timpului, unde cinci Milițieni ai Timpului le-ar fi cărat pulane laser pe spinare tot drumul pentru că vor fura un ruj și două jeleuri mentolate peste 70 de ani.

Dacă n-ai fi trăit aici, sau dacă ai fi un extraterestru care-l vede pe Gîdea în acțiune pentru prima oară în viața lui, i-ai crede martiri mai hardcore decît toate hoardele de mucenici în care s-au bătut cuie, s-au aruncat pietre sau au ajuns Wiskas pentru leii imperiali.  I-ai putea confunda cu sfinții mucenici scoși cu forța din groapa cu lei noi și aruncați pradă mulțimii înfuriate, deși singura lor vină a fost că au iubit prea mult România. Preacuvioasa Lenuța de lângă Buzău, de exemplu. Juma’ de cutie de Dr. Pepper s-a materializat pe monitor cînd am văzut-o pe această Jeanne d’Buzoix încătușată, cu o față atît revoltată încît ai putea jura că oamenii Antihristului BDSM au scos-o cu forța de la liturghie, unde tocmai se ruga pentru pacea mondială și eliminarea foametei, și o vor executa în piața publică pe motiv că ea ar fi liderul Boko Haram.

Fascinant cît de bine își joacă rolul de sacrificiu uman indivizii ăștia. Băi, indignarea simulată a Elenei (și a fiecărui săltat de DNA, de fapt) e mai credibilă decît indignarea mea autentică pe care-aș afișa-o dacă mîine dimineață, înainte să-mi beau cafeaua, m-ar sălta gărzile elvețiene din casă pentru lezmajestate, înaltă trădare și atentat la împărțirea cu zero. Și, oricât aș fi eu de nevinovat, tot nu aș avea tăria de virtute să pot declama imperial, vorbind despre mine la persoana a treia: „Îi puteți pune cătușe lui Ciolan Vladimir, dar nu puteți încătușa Axioma lui Euclid!”