Atunci când rămâi ferm pe poziţie şi îţi propui să demonstrezi de ce o atitudine sănătoasă contează în presa românească de jocuri, cu siguranţă te vei trezi înconjurat de prieteni care îţi apreciază eforturile. Despre prieteni se spune că te cunosc mai bine decât propria-ţi familie, iar geniile de la Codemasters ştiu cât de mult redacţia noastră a apreciat de-a lungul timpului seria DiRT – cu bune (vezi DiRT, DiRT 2), mai puţin bune (DiRT 3) sau de-a dreptul trăsnite (Showdown).

Mie mi-a surâs norocul atunci când m-am găsit pus în faţa unui cod early access pentru DiRT Rally, probabil cea mai importantă schimbare de direcţie introdusă pe traseul acestei francize. Codies s-au priceput mereu la conturarea unui stil elegant, atmosferic, în jurul subiectului raliurilor auto, dar parcă seria se îndrepta tot mai mult spre un feeling urban modern decât spre o simfonie înnoroiată cu arpegii off-road şi motoare turate la maximum, gata oricând să gripeze.

Aşa că noul Rally şi-a propus să înveţe din trecutul demn, când numele Colin McRae te ducea cu gândul la macadam, zăpadă, noroi şi doar un petic de asfalt mâncat de crestele cauciucurilor. Gymkhana era pe atunci o înjurătură dintr-o limbă exotică, iar raliul emana un puternic caracter masculin – de parcă monitorul radia o aură de benzină, petrichor, ulei, ozon şi sudoare. Am conectat emoţionat controlerul Xbox 360 şi am lansat jocul muşcând din buza de jos: habar nu aveam cât de fulgerător voi fi transportat într-o altă dimensiune a simulatoarelor auto, unde nu poziţia din clasament contează, nu intensitatea depăşirilor, ci însăşi călătoria, pasiunea sportului cu motor – pentru că DiRT Rally este un tribut galopant, dintr-un timp al Grupei B, al riscului, efortului şi victoriei.