Probleme, Gogule?

Lăsând la o parte modelul de business, presupunând că este unul cinstit, dacă ești atent și penalizezi problemele care țin strict de jocul în sine, sunt șanse să scapi de dependența de Warzone fără ajutorul unui medic specialist. La fel cum s-a întâmplat cu mine.

Problema nr. 1 – Warzone încă (își) bate (p**a) și troncăne după fiecare update major, de trebuie să-i aplice producătorul un patch patch-ului anterior, iar acesta nu vine întotdeauna înainte să te enervezi și să arunci cu pietre. Iar atunci când vine, sunt mari șanse să repare acel ceva, doar ca să strice altceva. De exemplu, cel mai nou update reușește să facă o parte dintre jucători invizibili și imuni la proiectile. Au reparat problema? Habar n-am. Bug-urile, glitch-urile și exploit-urile sunt încă la ordinea zilei în Warzone, iar asta nu e tocmai normal.

Problema nr. 2 – Warzone se vrea a fi un battle royale în continuă schimbare, dar schimbarile care contează au refuzat să apară în ritmul necesar menținerii interesului meu pentru el. O data pe an și atunci doar timp de două săptămâni? Interesul meu pentru joc a scăzut vertiginos.

Problema nr. 3 – pe lângă netcode-ul nu prea strălucit, dar cu care poți coabita în cele mai multe situații, Warzone poate fi și inconsecvent, o boală moștenită de la Modern Warfare 2019. Dar mai urât decât inconsecvența unor arme este așa-zisul “no hit reg” (no hit registration), un bug (or whatever) care face ca jocul să nu înregistreze gloanțele pe care i le administrezi unui adversar. Ghici rezultatul final.

Problema nr. 4 – este gratuit. Wait, what?! Da, sună ciudat, dar pentru cei care cumpără în mod constant toate titlurile din seria Call of Duty chiar în ziua lansării lor, iar aceștia nu sunt puțini deloc, faptul că este free-to-play echivalează cu mai mulți cheater-i la un moment dat decât în mod „normal”. Dacă ai dat niște bani grămadă pe jocuri și niscaiva Battle Pass-uri, poate chiar și bundle-uri, te gândești de două ori înainte să instalezi niște cheat-uri. Nu de alta, dar riști să pierzi muncă de un an la foc continuu. La polul opus, există o grămadă de gunoaie umane care nu ezită să îmbine gratuitul cu cheat-ul, stricând experiența de joc a celor care au venit pentru oleacă de competitivitate asezonată cu distracție, indiferent de suma sau timpul investite în joc. Și-s mulți, ai naibii! Cam 10 bucăți pe meci în momentul de față. Nu erau destui disperați care se visează pro playeri și camperi, lipsea un munte de gunoaie.

Uite-l p-ăsta:

Partea cea mai urâtă este că cheater-ii se pot întoarce fără probleme înapoi în joc după ce au fost depistați și “eliminați”, unii (culmea sfidării) chiar cu același nume. Una la mână, cheat-urile sunt relativ ușor de achiziționat și instalat – indiferent de platforma pe care joci jocul -, site-urile specializate oferind chiar și suport tehnic, pachete și tot felul de tipuri de abonamente, lunare sau anuale. Profi, taică!

Chiar dacă avocații Activision mai arată cu degetul din când în când, producătorii de cheat-uri funcționează nestingheriți și sunt mereu cu un pas înaintea sistemului anti-cheat. Asta și pentru că nu prea există un sistem anti-cheat (cel puțin, nu unul eficient), nici pentru Warzone, nici pentru Modern Warfare 2019, nici pentru Black Ops Cold War. Sistemul anti-cheat ești chiar tu, jucătorul cinstit!

Dacă există un sistem anti-cheat în marile jocuri Call of Duty marca Activision, atunci acesta are doar rol de sperietoare, și aia cumpărată pe nimic. Cum naiba, ditamai corporația, numero uno în gaming pe planetă, cu buget de miliarde de dolari alocat numai pentru batistele lui Kotick & Co., să lansezi pe piață ditamai fenomenul battle royale, fără un sistem de protecție? Și nu m-ar fi deranjat să întâlnesc unul o data la zece partide, însă în ultima vreme dau peste ei în fiecare.