Specialul de mai jos este o reflexie a articolului cu acelaşi nume, care ar fi trebuit să apară în ultimul(?) număr al revistei Level. Vestita ediţie Decembrie-Ianuarie, gata de tipar, dar niciodată tipărită, pe care „mulţi” încă o aşteaptă. Eu am renunţat la a mai spera, dar nu şi la ce vroiam să transmit. Am pus prea mult suflet şi ore de “muncă” în acele cuvinte. În plus, articolul îmi pare platforma perfectă pentru a deschide calea, atât mie, cât şi colegilor, către alte prezentări şi review-uri ce au la bază nuvelele vizuale.
Deşi nu am fost plătit nici pentru numărul Noiembrie al revistei, nu vreau să fiu totuşi tras de mânecă, sau, mai rău, târât prin tribunale, aşa că am purces în a modifica un pic structura articolului, frazarea şi ordinea ideilor. Totuşi, vreau să mă scuz în faţa celor care poate vor avea şansa să cumpere ‘Level: The Lost Scrolls’ şi vor citi aproximativ acelaşi lucru. Revista face toţi banii indiferent

Nuvelele vizuale combină, în majoritatea cazurilor, proza şi artwork-urile statice în stil anime, cu o ţâră de gameplay. Cât să te păcălească că te joci, când, de fapt, în 90% din timp citeşti.

Primul meu contact cu această „nouă” mişcare artistică a avut loc într-o perioadă în care alergam după toate fetele, doamnele şi domnişoarele care-mi ieşeau în cale. Da, da. Eram o persoană foarte deschisă, nediscriminatorie chiar – urâţele, drăguţele, înalte, scunde, plinuţe, slăbuţe, filmate sau animate, nu conta, le vroiam pe toate. Păcat că nu aveam şi mintea de acum… Animatele au încercat să-mi explice din mistere vieţii, dar cine avea timp să le desluşească metaforele? Nu alerga după mai mulţi iepuri de o dată, parcă îmi spuneau printre rânduri, s-ar putea să nu prinzi nici unul. Ai răbdare, ascultă-ne (citeşte) cu adevărat, pune pasiune şi vei fi răsplătit. Şi aşa mai departe. Toate lecţii de viaţă pe care le apreciez şi pe care le redescopăr din nou şi din nou. Acum. Că atunci… în vremuri adolescentine, ochii-mi, inima, spiritul, mi-erau prea vii, prea pline de pasiune, pentru a mă putea opri în loc să mai şi gândesc. Am clasificat rapid animatele click-ăibile ca prea pretenţioase (sofisticatele naibii!) şi am uitat de ele.

Câteva artworkuri ale nuvelelor care-au produs scânteia. Cross†Channel şi Steins;Gate, prezentate pe larg în încheierea specialului.

 
Nu pentru mult timp însă, pentru că de-a lungul timpului mi-au tot făcut cu ochiul (şi de obicei au nişte ochi atât de mari!). O dată pentru că sunt un bun consumator de anime, iar multe din ele sunt adaptări ale unor nuvele vizuale şi a doua, pentru că sunt un mare devorator a tot ce înseamnă jocuri, iar câteva titluri implementează sau sunt influenţate vizibil de către aceşti hibrizi carte-manga-joc.

Chiar şi aşa, ceva m-a oprit din a reîncărca sau reîncerca o aventură de gen. Nu eram convins, nu era timpul lor. Asta până când cei de la Extra Credits mi-au deschis ochii asupra felului în care nuvelele vizuale au influenţat JRPG-urile, lucru care m-a împins mai departe pe o spirală tipică – Wikipedia -> site-uri de specialitate -> forumuri -> bine, m-aţi convins!