Descoperite din întâmplare și parțial salvate dintr-un SSD Intel pe care îl credeam mort de tot, articole care ar fi trebuit să apară în numărul 8 (2017) al revistei NIVELUL2, nelansat, continuă să iasă la iveală pe site! După review-urile jocurilor Battlefield 1 și Watch Dogs 2, al filmului Ghost in the Shell (2017) și preview-ului Star Trek: Bridge Crew, continuăm cu retro-ul Dink Smallwood.

Dink Smallwood are un loc aparte în panteonul meu de jocuri și, așa cum se întâmplă uneori cu jocurile care ți-s foarte dragi, habar nu am de unde am auzit eu de Dink Smallwood. Aș enumera trei teorii. Prima, că e posibil ca jocul să îmi fi fost recomandat de către colega din banca din spate, în școala generală. Știa deja de Enclave și Diablo și e foarte posibil să îmi fi zis și mie de minunea numită Dink. A doua, s-ar putea ca verișoara mea să îmi fi făcut cunoștință cu jocul. Cine știe, e posibil să se fi strecurat și Dink într-una dintre numeroasele noastre sesiuni de Heroes 3 sau Unreal Tournament. A treia, și cea mai simplă, ar fi că jocul mi-a parvenit pur și simplu pe unul dintre acele CD-uri cu mai multe jocuri procurate de la diverși indivizi cu picior de lemn și papagal pe umăr. Probabil că nu o să îmi aduc aminte niciodată.

Oricum, Dink Smallwood este unul dintre acele jocuri de care ori te leagă amintiri plăcute, ori nu ai auzit niciodată de el. Nu știu exact cât de cunoscut este pe meleagurile noastre, cert este că adeseori am fost întâmpinat cu priviri suspecte și un „huh?” sec atunci când aduceam vorba de aventurile minunate ale porcarului Dink. Mă bucur, deci, că am ocazia în aceste pagini să îl aduc pe Dink în vizorul celor care nu îl cunosc încă. Iar pentru ceilalți, va fi un prilej de depănat amintiri și poate chiar de o reinstalare. Ar fi și cazul, când ați jucat ultima dată Dink Smallwood?

De la porci la orci, prin foc și sabie

Dink Smallwood este produsul unui studio compus doar din trei oameni. Seth Robinson, Justin Martin și Greg Smith, reuniți sub numele Robinson Technologies, au pus fiecare mână de la mână (mai o textură, mai un MIDI, mai o glumiță) și în 1998 au lansat Dink Smallwood. În zilele noastre, cred că am putea considera că avem de-a face cu un „indie RPG” izometric, cu focus pe combat și explorare. Uau!

Protagonistul jocului este titularul Dink Smallwood, un băiețandru simplu, de la țară, care duce o viață pașnică în sătucul Stonebrook, alături de mama sa. Partea de început te introduce în atmosfera idilică a satului: dai de mâncare la porci (serios, chiar trebuie să echipezi sacul de porumb, apoi să apeși butonul de atac pentru a împrăștia grânele în țarcul unde stau porcii), faci o vizită prin vecini, te duci să culegi ghinde, te întâlnești pe drum cu un vrăjitor, apoi te întorci acasă, unde constați că a luat foc toată coșmelia, cu tot cu doamna Smallwood. Da, lucrurile iau o  turnură nasoală destul de repede, așa că Dink se duce să locuiască împreună cu mătușa sa și soțul ei abuziv. Din vorbă-n vorbă, afli și de un complot malefic pus la cale de o sectă ciudată și iac-așa pornești în aventura vieții.